Cosmina Bernicu, una dintre româncele care au reușit să ajungă pe vârful Kilimanjaro, a vorbit în emisiunea Departe de România, realizată de Gabriel Nuță-Stoica, despre dificultățile ascensiunii, pregătirea necesară și traseul ales. Mărturiile sale conturează o experiență intensă, în care determinarea a contat la fel de mult ca pregătirea fizică.
Deși își dorea demult să pornească într-o astfel de aventură, găsirea unei echipe cu care să urce s-a dovedit a fi primul obstacol. „A fost foarte dificil pentru că nu mi-am găsit o echipă cu care să urc. Fiind primul meu munte și prima mea ascensiune, nu mi-a fost comod să mă duc singură”, a spus Cosmina. În tot acest timp, își achiziționa echipamentul necesar și urmărea comunități de călători români care mai încercaseră experiențe similare. Declicul a venit când „niște prieteni mi-au spus că vor să urce pe Kilimanjaro”, moment în care planul a început să prindă contur.
Alegerea traseului: cel mai dificil, dar cu cele mai mari șanse de reușită
Întrebată dacă există mai multe rute către vârf, Cosmina a explicat că alegerea traseului este esențială. „Sunt mai multe trasee. Unele sunt mai ușoare, unele sunt mai dificile. Ce e important în momentul în care îți alegi traseul este rata de succes și de aclimatizare”, a subliniat ea.
Echipa a mers pe Makame, considerat traseul cu cel mai ridicat grad de dificultate. „Este cel mai greu dintre toate traseele, dar are rata de aclimatizare cea mai bună. Scopul nostru era să ajungem în vârf și atunci am ales acest traseu. Nu știam în ce o să ne băgăm, dar pentru noi era foarte importantă rata de succes”, a explicat Cosmina.
Spre deosebire de alte trasee unde se doarme la cabane, Makame presupune nopți petrecute exclusiv în cort, ceea ce crește efortul și necesarul de echipamente.
Pregătirea fizică, esențială pentru reușită
Una dintre întrebările cel mai des primite, spune Cosmina, este legată de dificultatea traseului și pregătirea necesară. Mesajul ei este ferm: „Dacă ești o persoană sedentară, nu e o idee bună să te duci direct să urci pe Kilimanjaro. Trebuie să te antrenezi o jumătate de an, un an înainte, să te împrietenești cu sportul, să mergi foarte mult, să ai foarte multă anduranță.”
Deși nu a urmat un program de sportiv de performanță, Cosmina a menținut o rutină consistentă: „Mergeam în fiecare zi cam două ore, făceam antrenament de mers rapid, câte 13 kilometri în ultima lună. Făceam exerciții cu greutăți pentru musculatura picioarelor și a spatelui, pentru că ai de cărat un rucsac și picioarele și gambele sunt puse la mare încercare.”
Experiența personală o face să creadă că mulți pot reuși această ascensiune, dacă sunt dispuși să depună efortul necesar: „Nu sunt o sportivă de performanță, așa că dacă eu am reușit, cred că sunt și mulți alții care pot.”
Un rucsac mic, dar esențial
În ceea ce privește echipamentul, greutatea rucsacului de tură a fost atent calculată: „Rucsacul meu cred că avea 5 kg. Aveam 3 litri de apă, musai, pentru că consumul de lichide e foarte important ca să ai rată de aclimatizare bună. Trebuie să bei minim 3 litri de apă pe zi.”
În bagajul obligatoriu intra și pelerina de ploaie, suprapantalonul, protecția pentru rucsac, precum și gustări energizante: „snacks-uri, sucuri dulci și alte gustărele pentru energia de pe drum”.
Urmărește emisiunea integrală:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
