O româncă de succes la Londra. Cristina Buzașu, manager principal la BERD:Cred că implicarea cetățenilor este cheie într-o democrație a secolului 21

Cristina Buzașu este manager de proiecte și specialist în domeniul afacerilor europene și al relațiilor externe, cu o experiență profesională de peste opt ani în organizații internaționale. În prezent lucrează la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), în calitate de manager principal pentru Europa Centrală și de Sud-Est. De asemenea, a lucrat pe post de consultant în politici publice (Policy Advisor) în Parlamentul European și în consultanță de management strategic.   

Cristina a absolvit un program de master în economie politică și afaceri europene la London School of Economics (LSE) și a urmat cursuri de pregatire la Cambridge University și Georgetown University. A colaborat totodata de-a lungul timpului cu mai multe institute de cercetare și organizații neguvernamentale. Dorește să își folosească cunoștințele profesionale dobândite pentru a contribui la dezvoltarea economică și consolidarea democratică a României.

De ce ai plecat în străinătate?

La fel ca mulți alți români (deși poate nu atât de numeroși în 2008 când am plecat eu), am decis să merg în străinătate la studii, rămânând apoi să lucrez la Bruxelles și la Londra. Mi-am dorit o experiență internațională, care să îmi ofere oportunitatea să studiez într-o limbă străină, într-un sistem de educație performant și care să îmi permită să interacționez cu oameni din țări și culturi diferite. 

A fost într-adevăr o experiență formatoare extraordinară, care mi-a modelat modul de gândire, de lucru și chiar de raportare la cei din jur. M-a făcut să reflectez la propria identitate, la elementele care mă individualizează, potențând în același timp capacitatea de integrare și de adaptare la noua cultură.

Mărturisesc totodată că am fost influențată de sfaturile și de exemplul bunicii mele, o învățătoare dedicată trup și suflet elevilor săi și o scriitoare talentată. O mare iubitoare de carte și de cultură, bunica mea a început să învețe limba engleză și informatică după vârstă de 65 de ani. Alături de părinții mei, ea m-a sfătuit și m-a încurajat să explorez orizonturi noi și să învăț din aceste experiențe. Din păcate, bunica mea nu mai este printre noi, dar amintirea și exemplul ei vor rămâne mereu alături de mine.

Într-adevăr, experiența internațională pe care am acumulat-o – atât în plan academic, cât și profesional – s-a  dovedit a fi extrem de valoroasă și mi-a fost de folos din toate punctele de vedere. A jucat un rol decisiv în planul dezvoltării mele personale și profesionale.

Unde ai studiat? Cum a evoluat cariera ta profesională după terminarea studiilor în străinătate?

Am urmat un program de master în Marea Britanie, la London School of Economics (LSE). Am ales LSE pentru ca, în domeniul științelor socio-umane, este considerată una dintre cele mai bune universități din Europa și chiar din lume. În ceea ce privește opțiunea pentru Marea Britanie, modelul de învățământ superior anglo-saxon m-a atras încă de când eram în liceu, datorită accentului pus pe dezvoltarea personală și academică a fiecărui student, precum și pe încurajarea gândirii critice și a creativității – mai ales în comparație cu învățământul superior din România, axat pe înmagazinarea de cunoștințe și pe acoperirea unui curriculum foarte greoi.

Imediat după terminarea masteratului la LSE, am obținut un post la Bruxelles, în Parlamentul European. În calitate de consultant în politici publice (Policy Advisor), am contribuit la elaborarea de strategii și politici UE, precum și la realizarea de rapoarte și la amendarea textelor legislative. M-am specializat pe mai multe comisii, de la ITRE (Industrie, Cercetare, Energie), la Mediul Înconjurător și Drepturile Femeilor. Am avut totodată oportunitatea să lucrez în cadrul comisiei AGRI în dosarul privind Reforma Politicii Agricole Comune (cunoscută drept “Reforma Cioloș”, finalizată în timpul mandatului dlui. Dacian Cioloș de comisar european pentru Agricultură).

După trei ani la Bruxelles, m-am reîntors în Londra după ce am primit o ofertă de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. BERD este o instituție financiară internațională care oferă finanțări de proiecte pentru bănci și întreprinderi, deținută de acționari publici – între care se numără și România. Însă spre deosebire de băncile comerciale și instituțiile financiare private, BERD are și o misiune publică – aceea de a promova tranziția înspre democrație și economie de piață a țărilor din fostul bloc comunist din Europa Centrală și de Est. Din anii ’90 când a fost fondată, Banca și-a extins însă operațiunile în alte regiuni precum Africa de Nord sau Orientul Mijlociu.  

În calitate de Manager Principal pentru Europa Centrală și de Sud-Est în cadrul departamentului de Relații Externe și Parteneriate, rolul meu este de a gestiona relația instituțională a BERD cu părțile interesate (stakeholderi) din regiune și cu funcționarii din instituțiile UE și alte organizații internaționale. Totodată mă ocup de inițierea, finanțarea și implementarea proiectelor de asistență tehnică în domeniul bunei guvernări în țările din regiune – inclusiv în România.  

Ceea ce îmi place cel mai mult la job-ul meu este că pot vedea efectiv impactul muncii mele pe teren. Proiectele pe care le coordonez în țări precum România, Republica Moldova, Ucraina sau Balcanii de Vest au un impact real asupra oamenilor, a legilor și a politicilor publice din țările respective. Iar acest lucru mă motivează să merg mai departe, să vin cu idei de proiecte tot mai bune și cu soluții inovatoare.  

Mai mult, poziția de la BERD îmi oferă o oportunitate unică de a lucra – de la Londra – în cadrul unor proiecte importante pentru România și regiunea extinsă a Europei Centrale și de Sud-Est. Astfel, simt că pot contribui de aici și îmi pot ajuta țara. Pentru mine, ca membră a diasporei românești, este foarte important să știu că îmi pot aduce contribuția la dezvoltarea economică și consolidarea democratică a României. 

În acest sens, pe lângă activitatea profesională, mă implic totodată și într-o serie de activități civice și de voluntariat – în cadrul mai multor asociații românești profesionale și civice din Marea Britanie, dar și în LSE European Society sau Young Diplomats în London. Cred că aceste organizații neguvernamentale au un rol foarte important în coagularea comunității de români din UK, derularea de activități de informare și conștientizare, precum și organizarea de evenimente și proiecte relevante pentru diaspora românească. De pildă, proiectele pe care le-am coordonat au vizat teme precum drepturile cetățenilor români, Brexit, votul prin corespondență, sistemul de învățământ britanic, implicarea civică, tranziția și consolidarea democratică a României sau integrarea europeană a Republicii Moldova. 

Care crezi că sunt problemele sistemului de învățământ din România? Ce recomandări ai face decidenților politici?  

Cred că problema principală a sistemului de învățământ din România – în special a învățământului superior – este faptul că nu încurajează studenții să gândească critic, să fie independenți și să învețe cu plăcere. Este mai degrabă axat pe însușirea mecanică a cunoștințelor, pe înmagazinarea și repetarea lor fără trecerea în prealabil prin filtrul gândirii. În loc să stimuleze creativitatea și originalitatea, de multe ori acesta promovează conformisul și obediența. 

Mai mult, în ceea ce privește munca originală, este tolerat plagiatul la toate nivelurile, chiar unele dintre manuale fiind copiate după lucrări din străinătate. Consider că, împreună cu lipsa de finanțare adecvată și de colaborare cu mediul privat, acesta reprezintă unul dintre motivele principale pentru care nu avem centre de cercetare de talie internațională în România.

Lipsesc totodată abordările de tip interdisciplinar și colaborativ, lucrul în echipă. O altă problemă este inflația de diplome și proasta corelare a sistemului de învățământ cu cerințele de pe piața muncii. De exemplu, există o supra-ofertă de studenți specializați în științe sociale sau umaniste și nu suficienți absolvenți de științe reale, tehnologie, inginerie și matematică. Diplomele sunt de multe ori fără acoperire și acest lucru face ca ele să nu mai valoreze prea mult în ochii angajatorilor. 

Provocările pentru sistemul de educație includ totodată lipsa personalului calificat, calitatea precară a materialelor didactice și a curriculum-ului, precum și lipsa controlului calității. Cred că este necesară o altă structurare a curriculum-ului școlar care să încurajeze gândirea critică și care să pregătească elevii/studenții cu aptitudinile și cunoștințele necesare noilor provocări ale secolului 21 pe piața muncii.  

De asemenea, o nouă paradigmă în educație ar trebui să vizeze, pe lângă transmiterea de cunoștințe și informații, formarea caracterului elevilor. Este vorba despre încurajarea unui anumit tip de comportament în care cooperarea este valorificată și este înțeleasă că fiind nu doar în beneficiul grupului, ci și în interesul fiecăruia în parte. Onestitatea, creativitatea, inițiativa și spiritul de echipă sunt valori care ar trebui promovate la nivel de societate pentru   a ajuta la formarea viitorilor cetățeni responsabili și activi. Un excelent model în acest sens este sistemul de educație finlandez, actualmente considerat unul dintre cele bune din întreaga lume. 

Consider că reforma în educație este crucială și ar trebui sa stea la baza unei strategii coerente de dezvoltare pe termen mediu și lung a României – alături de creșterea gradului de competitivitate al economiei românești, investițiile în infrastructură și reformele în administrația publică și sănătate.

 

Cum sunt percepuți românii în Marea Britanie?

În mediul profesional și academic din străinătate, românii sunt de regulă apreciați. Aceștia chiar au o “reputație” bună, bazată pe performanțele de multe ori notabile. În aceste medii nu se fac diferențieri pe bază de naționalitate sau etnie, contează doar realizările și eforturile fiecăruia. În acest sens, cred că românii care prin activitățile și meritele lor ajută la crearea unei imagini bune a țării noastre peste hotare sunt adevărați ambasadori ai României. Diaspora românească joacă în acest sens un important rol ca agent de modernizare și dezvoltare a țării, iar potențialul său strategic trebuie activat.  

La nivel mai larg, însă, persistă încă stereotipuri legate de anumite caracteristici naționale, fiind utlilizate anumite tipologii sau categorii. De pildă, presa din Marea Britanie și nu numai, prezintă România într-o lumină defavorabilă, punând accentul asupra problemelor din țară: corupția, sărăcia, subdezvoltarea sau emigrația în masă pentru o viață mai bună peste hotare. În ultimii ani – și mai ales în contextul Brexit – a avut loc un atac dur al presei britanice și al anumitor partide politice la adresa “valului” de imigranți români și bulgari, despre care spun că prejudiciază sistemul social, distorsionează piața muncii și contribuie la creșterea criminalității. 

Partidele populiste câștigă astfel capital politic prin instigarea sentimentelor naționaliste și pun presiune asupra partidelor de centru să-și înăsprească poziția față de imigranți. Consider că aceste atitudini nefondate, infirmate de datele statistice și de o serie de rapoarte oficiale, nu fac decât să manipuleze opinia publică, să creeze tensiuni sociale artificiale și să distragă atenția de la adevăratele probleme de ordin economic și politic. 

Este probabil și motivul pentru care premierul britanic, Theresa May, afișează o poziție dură în problematica drepturilor cetățenilor UE în contextul Brexit. Astfel, în ciuda impactului negativ asupra economiei britanice, în negocierile cu UE prim-ministrul insistă asupra ieșirii Marii Britanii din piața unică și uniunea vamală – tocmai pentru a “recăpăta controlul asupra granițelor” prin limitarea liberei circulații a cetățenilor europeni după Brexit.

Conform declarațiilor oficialilor britanici, încă din 30 martie 2019 (deci chiar din timpul perioadei de tranziție) noilor migranți europeni li s-ar putea solicita permise de muncă obligatorii, precum și să se înregistreze atunci când se mută în Marea Britanie. Totodată, ar urmă să li se restrangă accesul la beneficiile de care au parte cetătenii europeni care trăiesc pe teritoriul britanic de dinainte de Brexit.

Sunt românii solidari în străinătate?

Cu anumite excepții, am observat ca românii nu sunt foarte solidari în afara granițelor – după cum nici în țară. Nu o dată mi-a fost dat să constat cum mulți din conaționalii noștri se prefac că nu-și dau seama că sunt alți români prin preajmă sau chiar încearcă să se evite reciproc. Prin contrast, atunci când spaniolii, italienii sau polonezii se întâlnesc în străinătate, aceștia sunt bucuroși și se ajută reciproc. 

Cred că ține și de o anumită 'mandrie națională' care ne lipsește. Mulți dintre români se rușinează când sunt întrebați din ce țară sunt. Acest lucru se vede nu doar în comportamentul conaționalilor unul față de celălalt, ci și la alte niveluri. De pildă, răfuielile partizane, 'de clan', fragmentarea și interesele politice de scurtă durată par mereu să primeze în fața priorităților cu adevărat importante pentru țara noastră.  

Consider că această dezagregare și lipsă de solidaritate ne afectează pe toți, împiedicând o guvernare coerentă și constructivă pe termen lung și consumându-ne energiile în răfuieli irelevante. De multe ori nu înțelegem cât de importantă este cooperarea, faptul că aceasta este în beneficiul fiecăruia dintre noi. 

Din acest punct de vedere, principala problemă a țării noastre pare să fie lipsa de implicare și mentalitatea de tipul “las’ că se poate și-asa”. Avem o cultură fatalistă specifică țărilor Europei Centrale și de Est, care se traduce într-o atitudine apatică și dezinteresată a românilor. Aceștia, deși nemulțumiți de status quo și de funcționarea sistemului, consideră în general că acesta nu poate fi schimbat și preferă să se resemneze, sau unerori chiar încearcă să profite de slăbiciunile sistemului în beneficiu propriu.  

Moștenirea nefastă a deceniilor de comunism se traduce într-o anumită formă de neîncredere și suspiciune în rândul societății românești, cu efecte negative asupra cooperării și a formării de capital social. Spre deosebire de societățile vest-europene, suntem în acest sens individualiști, invidioși și ne bucurăm atunci când “capra vecinului” o duce mai rău decât noi. Așa cum spunea Dragoș Bucurenci, “avem o mentalitate de câine bătut, ne e greu să credem că cineva ne vrea binele”, iar această lipsă de încredere subminează orice construcție durabilă – inclusiv politică – în România.

Cum ai descrie fenomenul îngrijorător al migrației în masă a românilor? 

Într-adevăr, o problemă importantă cu care se confruntă țara noastră, pe lângă corupția endemică, sărăcia, sănătatea precară sau educația deficitară – și poate chiar din aceste motive – este emigrația în masă a românilor pentru o viață mai bună în străinătate. Fenomenul migraționist din România a atins cote alarmante, țara noastră ajungând a doua într-un top mondial al migrației după Siria, care se confruntă cu un război civil. Cu alte cuvinte, România are cea mai accelerată creștere a numărului de emigranți într-un stat care nu s-a confruntat cu o situație de conflict. Actualmente sunt aproape 4 milioane de români plecați în străinătate, adică aproximativ 17% din populația totală a României. 

Din acest punct de vedere, emigrația masivă a populației active din România poate avea consecințe dezastruoase pentru țara noastră. În plan economic, migrația forței de muncă are un impact negativ asupra potențialului de creștere economică a României. Având în vedere că marea majoritate a emigranților aparține grupului de vârstă cuprins între 20 și 50 de ani, tocmai acest segment care ar fi putut contribui la crearea de valoare în economie a părăsit țara.

Pe de o parte, lipsa de oportunități de angajare competitive în România și condițiile de viață precare duc la migrația semnificativă a populației și la exodul de creiere. Pe de altă parte, lipsa forței de muncă calificate în țară devine un impediment în calea dezvoltării companiilor și a investițiilor de tip greenfield, creând astfel un cerc vicios. Declinul forței de muncă, combinat cu provocările demografice, decalajele de calificare și productivitatea scăzută a agriculturii (care utilizează o mare parte a forței de muncă) fac astfel ca economia țării noastre să fie mai puțin competitivă.

Consider că principalul factor declanșator în ceea ce privește dorința de a pleca în străinătate ține de percepția unei calităţi a vieții relativ scăzute pe care cetăţenii o pot avea în România, mai ales în comparație cu alte țări europene. Odată cu libera circulație și dobândirea dreptului de  muncă în alte state membre UE, mulți români au ales și continuă să opteze pentru emigrarea în alte țări europene, cu scopul unei vieți mai bune peste hotare. Așadar, argumentul economic primează în decizia celor mai mulți români de a se reloca în străinătate.  

Însă pe langă aspectul economic, factorul politic a avut la rândul său un rol important în emigrația masivă a românilor. Proasta guvernare a țării, corupția și monopolul anumitor partide sau persoane asupra scenei politice românești a creat multă dezamăgire în rândul cetățenilor – cu precădere în rândul tinerilor. Aceștia s-au săturat să fie tratați cu dispreț și călcați în picioare chiar de către cei care ar trebui să îi reprezinte, să guverneze pentru ei și în interesul lor. 

Conform unui studiu privind emigrația forței de muncă înalt calificate, realizat de Asociația Romană pentru Promovarea Sănătăţii, “cel mai des invocate explicații […] sunt corupția, lipsa oportunităţilor de dezvoltare profesională sau avansarea în carieră nebazată pe merite profesionale”.

Același studiu relevă că odată plecați peste hotare, românii țin legătura cu țara, în special cu familia. Mai mult decât atât, aceștia transferă bani în țară (71% din emigranți transferând bani în ultimele 12 luni). Diaspora românească este astfel cel mai important investitor al României, cu o contribuție de circa 2 miliarde de euro în 2017. 

Reîntoarcerea românilor din străinătate ar avea efecte benefice importante pentru țara noastră – nu doar din punct de vedere economic, dar și în plan social și politic. Interesant este că 57% dintre românii plecați au declarat că ar dori să se întoarcă în țară – conform unui studiu comandat de organizația neguvernamentală RePatriot și realizat de Open-I Research. În funcție de țara de emigrație, cele mai ridicate procente se înregistrează în Italia (68%) și Marea Britanie (63%), iar cele mai mici în Germania și Statele Unite (43%).

Însă în calea reîntoarcerii în țară a românilor din diaspora stau bariere de ordin birocratic, economic și politic. În ceea ce privește barierele care țin de administrația publică și de birocrația excesivă, între principalele motive invocate de românii din străinătate se numără dificultatea echivalării diplomelor și a experienței de muncă dobândite în străinătate, lipsa unei corelări clare între competențe și succesul profesional, precum și lipsa de meritocrație în promovarea profesională, în special în administrația publică.

În plan economic, principalele impedimente țin de lipsa de atractivitate a pieței muncii din România, dar și de dificultatea accesului la finanțare pentru antreprenori și IMM-uri și deficitul de forță de muncă sau competențe specifice pe piața muncii. În plan social și cultural mai sunt menționate dezagregarea socială și lipsa de solidaritate care duc la un deficit de capital social, precum și cultura și valorile promovate în societatea românească – mai precis lipsa de valori și formele fără fond. 

Cum putem atrage românii înapoi în țară? Tu te-ai întoarce în România și în ce condiții?

Cred că pentru a inversa tendința migrației și a profita de beneficiile economice ale reîntoarcerii românilor în țară, România trebuie să adopte măsuri care să adreseze cauzele emigrației peste hotare. Acest lucru se poate realiza numai prin reforme care să stimuleze competitivitatea economică (atât în sectorul real, cât și cel financiar), să reformeze sistemul de învățământ și sănătate și să atragă diaspora să se întoarcă sau să investească în țară. 

Astfel, trebuie avut în vedere un program național de „brain regain”. Un proiect de tipul celui inițiat de guvernul irlandez, având la bază utilizarea tehnologiei informației pentru a conecta diaspora cu țara, scheme de sprijin pentru cei care se întorc și reducerea birocrației ar constitui un bun punct de plecare. 

Aceste măsuri ar trebui articulate într-un adevărat “proiect de țară” cuprinzător dedicat întoarcerii acasă, care să contribuie la îmbunătățirea imaginii țării ca destinație de carieră atractivă și la sporirea încrederii potențialilor investitori și creditori.

Cu atât mai mult cu cât 2018 este un an simbolic, al Centenarului – care  marchează 100 de ani de la Marea Unire și va rămâne în conștiința românilor drept un un moment istoric semnificativ. De asemenea, contextul european și regional actual este oportun pentru ca România să își consolideze profilul la nivel european și chiar internațional.

Odată cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și reașezările în plan regional, UE trece printr-un proces de transformare internă și redefinire a rolului său la nivel global. Acest cadru prezintă oportunități semnificative pentru țara noastră în sensul unei afirmări mai puternice a intereselor și a imaginii sale, mai ales cu prilejul Președinției române a Consiliului UE din primul semestru al anului 2019.

Însă atât timp cât clasa politică actuală continuă să guverneze, legile par facute pentru a servi anumite interese, politicile publice sunt ineficiente, iar clientela politică controlează sectoarele economice cheie. Capturarea statului de către grupuri de interese care gestionează accesul preferențial la resursele publice în detrimentul majorităţii cetăţenilor si lipsa de răspundere afişată de aleşii politici în faţa cetăţenilor împiedică dezvoltarea economică şi politică a României şi afectează totodată imaginea ţării în plan extern.

Recent însă a avut loc o trezire și o consolidare treptată a conștiintei civice a cetățenilor români (mai ales a noii generații) care au înțeles în sfârșit că pot schimba ceva și că pot avea un rol activ în prevenirea abuzurilor guvernanților. O dată cu acțiunile civice și protestele tot mai frecvente, românii au învățat despre instrumentele democratice puternice pe care le au la îndemână, și-au înțeles propria eficacitate și s-au hotărât să nu-și mai lase drepturile călcate în picioare. Alături de o opoziție politică unită și puternică, consider că activismul civic și politic joacă astfel un rol crucial în buna guvernare a țării. 

De aceea, cred că implicarea cetățenilor este cheie într-o democrație a secolului 21. Viitorul acestei generații și a generațiilor următoare va depinde de ceea ce vom face pentru a răspunde injustiei și abuzurilor unei clase politice care urmărește interese “paralele” cu nevoile “reale” ale țării noastre. Altfel ne paște pericolul unei Românii înapoiate, îmbătrânite și lipsite de resursa umană vitală pentru o dezvoltare economică, politică și socială pe termen lung a țării noastre, în interesul tuturor românilor.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                     

Eu personal voi continua să mă implic în activități civice și proiecte benefice pentru dezvoltarea sustenabilă a României. De asemenea, mă văd întorcându-mă în țară pe termen mediu și lung – în special dacă mediul socio-politic și economic devine mai favorabil. Desigur, unele probleme structurale cu care se confruntă România ar putea dura mult timp pentru a fi rezolvate și încerc să mențin așteptări realiste. Cu toate acestea, un alt motiv pentru care iau în considerare revenirea în țară este că aceasta poate oferi – având în vedere circumstanțele potrivite – mai multe oportunități de avansare și progres în carieră, atât în sectorul public, cât și în cel privat. După cum se spune, în România “totul este încă de făcut”.

 

Get it on App Store Get it on Google Play

  Flux de stiri

Vezi cele mai noi stiri

24 apr 2019, 08:18 in Știri
DGA o CONTRAZICE pe Carmen Dan

  TOP STIRI CELE MAI



Iti place noua modalitate de votare pe stiridiaspora.ro?

Contact | Politica de confidențialitate | Politica cookies

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

diaspora.n-nxt.27