Desigur, și în Elveția există diferențe în funcție de contribuție, vechime și statutul profesional. Pensia minimă garantată prin sistemul de stat este de 1.225 CHF lunar, iar cea maximă ajunge la 2.450 CHF pentru o persoană singură. În cazul cuplurilor căsătorite, cuantumul total al pensiei nu poate depăși 3.675 CHF pe lună, ceea ce reflectă o politică de echitate între sexe și situații familiale.
Modelul elvețian se bazează pe așa-numitul sistem al celor trei piloni, considerat unul dintre cele mai echilibrate și sustenabile din lume. Fiecare pilon are un rol specific și contribuie la menținerea unui nivel de trai decent pentru vârstnici, fără a împovăra generațiile active.
Primul pilon, pensia de stat (AVS/AHV)
Este componenta de bază, obligatorie pentru toți locuitorii Elveției. Scopul său este de a garanta un venit minim de trai după pensionare. Contribuția la acest pilon este de 8,7% din salariul brut, împărțită egal între angajat și angajator (4,35% fiecare).
Pentru a beneficia de pensia integrală, un cetățean trebuie să fi contribuit timp de 44 de ani în cazul bărbaților și 43 de ani în cazul femeilor. Dacă perioada de cotizare este mai mică, pensia se reduce proporțional. În 2025, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 64 de ani pentru femei, însă, potrivit unei reforme recente, și femeile vor atinge pragul de 65 de ani până în 2028.
Pensia de bază nu depinde doar de anii de contribuție, ci și de venitul mediu realizat pe durata activității. Această componentă reprezintă fundația sistemului, având la bază principiul solidarității între generații: cei activi contribuie pentru a susține actualii pensionari.
Al doilea pilon, pensia profesională (LPP/BVG)
Este, de asemenea, obligatoriu, dar doar pentru angajații care câștigă peste un anumit prag anual (în jur de 22.000 de franci elvețieni). Aici intră în joc fondurile de pensii gestionate privat, care investesc sumele colectate pentru a genera profituri sigure și stabile.
Scopul pilonului II este de a asigura, împreună cu pensia de stat, un venit echivalent cu aproximativ 60% din salariul avut înainte de pensionare. Contribuțiile cresc odată cu vârsta: un tânăr plătește în jur de 7-10% din salariu, în timp ce o persoană aproape de vârsta pensionării poate ajunge la 18-20%.
În momentul pensionării, beneficiarul poate alege între o rentă lunară viageră sau o sumă unică (totalul acumulat în contul de pensie), în funcție de planul fondului și de preferințele personale.
Al treilea pilon: economisirea privată (Pilonul 3a și 3b)
Acesta este opțional, dar încurajat prin avantaje fiscale. Pilonul 3a permite contribuabililor să economisească sume anuale deductibile din impozitul pe venit, o formă de investiție pe termen lung care asigură o bătrânețe confortabilă. Variantele sunt flexibile, putând include conturi bancare speciale, asigurări de viață sau investiții în fonduri.
Pilonul 3b, ceva mai liber ca structură, permite investiții în active diverse, de la acțiuni și obligațiuni până la proprietăți imobiliare, dar fără deduceri fiscale directe.
Impozitarea pensiilor
Deși Elveția este recunoscută pentru politica sa fiscală favorabilă, pensiile nu sunt complet scutite de taxe. Pensia de stat și cea profesională sunt impozitate ca venit, însă rata efectivă este redusă datorită numeroaselor deduceri.
Nivelul impozitării variază de la un canton la altul. De exemplu, un pensionar cu o pensie de 4.000 CHF poate plăti un impozit anual de doar 2-3% în Zürich, dar în Geneva procentul poate ajunge la 8-9%. Elveția aplică un sistem descentralizat, în care fiecare canton are propria legislație fiscală.
Pensionare anticipată și suplimentară
Cei care aleg să se pensioneze mai devreme o pot face cu până la doi ani înainte de vârsta standard, dar pierd permanent între 6,8% și 13,6% din cuantumul pensiei, în funcție de perioada de anticipare. În schimb, dacă aleg să continue să muncească după vârsta legală, pot beneficia de bonificații suplimentare, care cresc suma finală cu câteva procente.
Sistemul de pensii elvețian este adesea citat drept model de echilibru între solidaritatea socială și responsabilitatea individuală. Elvețienii își cunosc exact contribuțiile și proiecțiile de pensie, pot consulta oricând conturile individuale și beneficiază de o transparență totală a fondurilor.
Deși costul vieții în Elveția este ridicat, nivelul pensiilor asigură o viață confortabilă, iar rata sărăciei în rândul vârstnicilor este una dintre cele mai scăzute din Europa. Este un sistem construit pe încredere, rigoare și o filozofie simplă: fiecare contribuie corect, iar la final primește proporțional cu efortul său.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
