Tot mai puțini...

Anul acesta am mai doborât o barieră. Al 26-lea an de declin demografic!

 

 

Populaţia României îmbătrâneşte accelerat. Şi nu pentru că am fi fost loviţi de vreun potop Biblic sau de un război. Pur şi simplu tinerii pleacă în masă peste hotare. Şi cine este de vină? Revoluţia din 89? Mirajul ridicării barierelor o dată intraţi în Uniunea Europeană?  Dacă întrebi în stânga şi-n dreapta afli că Guvernul! Hou! Hoţii care au devalizat o ţară. Politicienii! Cu rude cu tot! Dar noi?  Avem oare şi noi partea noastră de vină?

 

 

Nu ne vindem ţara? Ce slogan frumos în 90. Şi în 2000. Acum am ajuns să ne vindem pe noi! Dar nu o recunoaştem. O spunem cu jumăte de gură, acasă, în familie. Închidem lumina şi sperăm că mâine va fi mai bine. Speranţa moare ultima!

 

În ultimii 25 de ani România a pierdut 2,5 milioane de oameni. Îi regăsim acum, cu acte sau la negru, în Europa sau peste Ocean, în Canada şi Statele Unite. Se vor mai întoarce? Dacă îi întrebi, DA. Când. Nu ştiu. Şi uite aşa îmbătrânim pe zi ce trece.

 

 

La începutul anului 1990 la zece salariaţi aveam în jur de patru pensionari. Acum raportul este unu la unu, adică un salariat susţine un pensionar. Mai grav este că la 1 ianuarie 2015 numărul bătrânilor era cu 300.000 mai mare decât cel al copiilor sub 14 ani. Cifrele nu mint. Dar nici de alinare NU ţin! Ce va fi mâine, aici în ţară, nu ştim! Dar îmbătrânim frumos. Gânduri bune, oriunde a-ţi fi!

 

 

 

Un editorial de Marius Dobrescu.