DW. Muncitor român, dezvăluiri din focarul de la Tönnies: „Auzeam colegii plângând noaptea de durere“

Echipa Stiri Diaspora |
Data actualizării: | Data publicării:
Foto ILUSTRATIV
Foto ILUSTRATIV

Ore suplimentare neplătite, șefi români care urlă, condiții de muncă și de locuit de neimaginat și multe presiuni: un fost muncitor român din fabrica Tönnies explică, într-un interviu, motivele pentru care și-a schimbat locul de muncă.

Peste 1.550 de lucrători de la un abator aparținând procesatorului Tonnies din districtul german Gutersloh au fost testaţi pozitiv pentru noul coronavirus, conform datelor anunţate luni, o parte dintre ei fiind români. Totuși, odată cu focarul de coronavirus, ies la iveală și alte „boli“ din interior.

Ore suplimentare multe și neplătite, condiții de cazare sub limita demnității sau subcontractanți care făcea grămezi de bani pe spesele muncitorilor pe care îl plasau, dar și șefi români care au ajuns să se creadă vătafi în abatoarele nemților, despre toate acestea a vorbit un fost angajat român într-un interviu incendiar.

Ore suplimentre, neplătite?

Publicația  germană Deutsche Welle (DW) a publicat în premieră interviul despre experiența fostului angajat român de la Tönnies.

DW: Multe rapoarte privind condițiile de muncă din industria cărnii vorbesc despre ore suplimentare neplătite. Ai avut și tu această experiență? Cât a fost o zi lucrătoare pentru tine?            

Muncitor român: Am lucrat la Tönnies ca muncitor în fabrică timp de doi ani. Terminam adesea după cele 8 ore convenite. Erau  12 sau chiar 13 ore. Am notat orele suplimentare. La final, însă, nimic din toate acestea nu s-au regăsit pe fluturașul de plată al salariului.

DW: Cum au fost condițiile de muncă? 

Muncitor român: Era foarte rece și umed, liniile de asamblare se mișcau foarte repede. I-am auzit pe colegi plângând noaptea de la atâta durere, mâinile le erau umflate cu totul. Dar ne-am încurajat unii pe alții, ne-am spus reciproc: Răbdați.

Un prieten de-al meu m-a rugat să-l iau cu mine, a vrut cu adevărat să lucreze în Germania. I-am spus: ia cel puțin destui bani de buzunar pentru a-ți cumpăra un bilet înapoi spre casă. A fost un sfat bun, pentru că după o singură zi la Tönnies, prietenul meu nu a mai rezistat și s-a întors în România.

„Când vine controlul, spuneți că nu vorbiți germană”

 

DW: Existau verificări periodice?

Muncitor român: Când au venit controalele, viteza liniei încetinea, ceea ce ne ușura munca. Dar știam dinainte că va veni controlul. De ce nu se face un control neanunțat? Doar atunci inspectorii ar putea vedea cum este situația cu adevărat.   

DW:  În calitate de lucrător în fabrică ați fost pregătit pentru astfel de verificări?   

Muncitor român: Ni s-a recomandat să nu spunem nimic. Conform devizului: „Când vine controlul, spuneți că nu vorbiți germană”. Chiar dacă unii dintre noi vorbesc limba.

DW:  Compania a pus vreo presiune asupra ta?

Muncitor român: Da. Era foarte rău când eram bolnavi: maiștrii țipau la noi că pur și simplu nu trebuie să ne declarăm bolnavi! Odată ce am avut o răceală urâtă - ceea ce se întâmpla frecvent pentru că am lucrat mereu în frig - și s-a țipat la mine, mi-a fost suficient. Acolo m-am oprit.

Subcontractant român cumpără o clădire și o închiriază integral muncitorilor români

 

DW:  Au fost superiorii tăi direcți germani sau estici?

Muncitor român: Marele șef era german, dar șeful de pe linia de asamblare era român, pentru că trebuia să traducă, majoritatea muncitorilor nu vorbesc limba germană. Acești maiștri erau în mare parte români care au avut norocul să fi învățat limba germană la școală. Au avut ordine de la superiorii lor pentru a se asigura că oamenii nu raportează că sunt bolnavi.

DW: Care au fost condițiile în cazarea dvs.?

Muncitor român: Unele dintre cazările în care am stat au fost foarte curate, dar au fost și excepții. A fost întotdeauna foarte aglomerat, uneori erau 10, 12 sau alteori chiar 14 persoane într-un singur apartament. Chiria lunară era de 200 de euro de persoană.

Clădirile aparțineau subcontractanților. De exemplu, un subcontractant român a folosit un împrumut pentru a cumpăra o clădire întreagă de la bancă și apoi a închiriat apartamentele muncitorilor. Dar pur și simplu nu este corect să pui atâția oameni într-un singur apartament!  

Subcontractanții - principala problemă?

 

DW:  Deci vedeți subcontractanții drept principala problemă?

Muncitor român: Da. Un prieten de-al meu este angajat al unei companii germane și nu are probleme. Nu se teme când merge la serviciu. Nimeni nu țipă la el, nimeni nu-l insultă. Sperăm că legea germană care interzice contractele de muncă va fi aprobată de Parlament.

DW: Ești în contact cu foști colegi care mai lucrează și astăzi la Tönnies?

Muncitor român: Da, cu doi colegi care sunt acum în carantină. Ei spun că li s-a adus suficientă mâncare și apă. Dar sunt foarte neliniștiți, nu știu cum va decurge totul. Unul dintre ei a are probleme de sănătate de multă vreme, dar îmi spune că este în regulă - cel puțin pentru moment.

Notă: DW este conștient de identitatea lucrătorului român și nu dorește ca numele său să fie publicat. Acesta lucrează acum pentru o altă companie din Germania și spune că este mulțumit de condițiile de muncă. 

Interviul a fost realizat de Lavinia Pitu.

 

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News



Get it on App Store Get it on Google Play

  TOP STIRI CELE MAI

  Flux de stiri

Vezi cele mai noi stiri

Contact | Politica de confidențialitate | Politica cookies |

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

cloudnxt3
YesMy - smt4.5.3
pixel