EXCLUSIV  De vorbă cu ROMÂNII din SUA: ce au câștigat și ce au pierdut, după stabilirea peste ocean?

Andreea Crăciun / 11 oct 2019, 14:12 Salveaza PDF Comentarii

Visul american a fost considerat de români un deziderat, încă din perioada regimului comunist, iar cei care reușeau, cu mare greutate și multe sacrificii să ajungă peste ocean și să se stabilească în SUA erau considerați privilegiați de către românii rămași acasă. Totuși, poveștile multora dintre cei care au reușit să se stabilească în America nu sunt atât de frumoase precum am fi crezut.

Am stat de vorbă cu mai mulți români care au crezut în visul american și au lăsat România pentru a se stabili în America. Stela și George au reușit să fugă din țară în anii '80. Fiul lor avea doar opt ani, iar ei deja trecuseră de 30 de ani. În țară nu o duceau chiar rău, ea era contabilă la o întreprindere din București, iar el era maistru la o fabrică, tot în Capitală. Dar au crezut în visul american și au reușit să fugă, stabilindu-se în Texas. Stela povestește că la început le-a fost extrem de greu să se adapteze noilor condiții de viață și mai ales să-și plătească datoriile pe care le-au făcut la cei care i-au ajutat să fugă peste graniță, într-o perioadă cu multe restricții. Dar niciodată nu au povestit prin ce treceau, pentru a nu-și speria mai tare familia rămasă în țară, care deja avea probleme din cauza fugii lor.

Apoi a urmat o perioadă lungă și grea de reconversie profesională. Stela a făcut cursuri de "hair stylist" și a început să lucreze la un salon de înfrumusețare, iar soțul ei și-a pus în valoare cunoștințele de mecanică auto, a obținut o diplomă în SUA și a reușit să-și deschidă un atelier de reparații. Afacerile au mers destul de bine, dar și pierderile au fost foarte mari, până la începutul anilor 2000, când deja au fost nevoiți să-și schimbe din nou activitatea și și-au încercat norocul cu un restaurant. Între timp, cei doi soți au cumpărat, dar au și pierdut trei case. Ajunși deja la o vârstă înaintată, le era din ce în ce mai greu să muncească, dar nu aveau de ales. Și acum sunt în aceeași situație.

 

Greutățile celor cu venituri mici

 

"Noi am plătit contribuțiile pentru pensie, peste 20 de ani, dar pensia e foarte mică. Asigurarea de sănătate nu am putut să o plătim, pentru că era foarte mare, peste 400 de dolari pentru fiecare. Acum avem o asigurare pentru cazuri sociale, pentru persoanele cu venituri mai mici de 1000 de dolari pe lună. Dacă nu am fi avut-o, nu ne-am fi putut duce nici măcar la spital. Viața în America nu este așa cum o visează românii. Sunt foarte multe greutăți și aici. De fiecare dată când mă gândesc la trecut îmi dau seama că aș face același lucru, dacă aș avea de ales, pentru că atunci când am plecat era o cu totul altă situație în țară. Dar i-aș sfătui pe români să se gândească mai bine înainte de a face acest pas acum. Sfatul meu sincer pentru românii care vor să plece este să încerce mai bine să-și facă acasă o viață mai bună și să încerce să îmbunătățească ceea ce au", mărturisește Stela.

Afacerea cu restaurantul nu a mers. Cei doi soți au lucrat împreună cu angajații, peste 12 ore pe zi, chiar dacă erau patroni și trecuseră de vârsta de 60 de ani. O primă lovitură au primit-o într-o zi în care un grup de infractori a jefuit restaurantul. Stela nici nu vrea să-și amintească șocul pe care l-a avut când s-a văzut cu pistolul la tâmplă și a trebuit să dea toți banii tâlharilor. Îi mulțumește lui Dumnezeu că a scăpat cu viață. De atunci, timp de șase luni, nu a mai vrut să treacă pe la propriul restaurant. După încă un timp, cei doi au fost nevoiți să renunțe și la această afacere, pentru că taxele erau mai mari decât își puteau permite să plătească.

Nici experiența cu românii nu a fost foarte plăcută. George a vrut să ajute români pe care i-a adus în SUA după 1990, pentru a-i angaja la atelierul auto, dar a rămas cu un gust amar după ce angajații aproape l-au falimentat. Nici comunitatea de români nu este unită. "La un moment dat a existat o comunitate aici, dar nu a durat mult, pentru că nu se înțeleg între ei. Ba că sunt moldoveni, ardeleni, olteni, munteni, ba pe probleme politice... Oricum, nu se poate vorbi despre o comunitate sau despre ajutor între românii de aici. Noi avem doar două prietene din România. În rest, nu am mai încercat să ne apropiem de cei care au venit din țară, pentru că nu avem experiențe plăcute", mai spune Stela.

 

Visul unei lumi diferite

 

Nici alți români plecați în SUA după 1990 nu pot spune că au o viață ușoară. Maria a reușit să se stabilească în California după 1998. S-a căsătorit cu un cetățean american, când deja avea 40 de ani, iar cetățenia a fost, astfel, ușor de obținut. Mai greu i-a fost să ia viața de la zero, când deja intrase în a doua tinerețe. "Am lucrat mai întâi într-un magazin de haine second hand. Nu mi-a fost greu, dar după câțiva ani am divorțat și m-am recăsătorit, deci iar am luat totul de la capăt. Nu a fost atât de ușor cum am crezut. Chiar dacă în România aveam un magazin în care munceam aproape singură, de dimineața până seara și am considerat că mă pot adapta oriunde, oricât ar fi de grea munca, totuși, înaintarea în vârstă și-a spus cuvântul. Iar acum mă bazez pe soțul meu, pe pensia din România și pe ajutorul pe care îl primesc de la copil. Mulți ne bazăm pe copii, pentru că veniturile celor care ajung la 60, 70 de ani sunt mici, dacă nu au reușit să facă o afacere profitabilă", mărturisește Maria.

Spre deosebire de românii care au plecat la vârste înaintate în SUA, înainte sau după 1990, copiii celor care s-au stabilit în America văd lucrurile altfel. "Eu nu pot să spun cum aș fi trăit în România, pentru că am văzut țara doar de câteva ori, în ultimii 30 de ani. Până la 20 de ani nici măcar nu am fost în vizită. Nici limba română n-o vorbeam, când am ajuns prima oară. După 25 de ani am început să vorbesc, pentru că abia atunci mi s-a părut interesant, dar nu cred că m-aș putea adapta în România. Am ajuns în SUA când aveam opt ani, nu-mi mai amintesc nimic din copilăria în România, ci doar școala și prietenii de aici. Am un job foarte bun, ca specialist în domeniul IT, iar pentru mine SUA este singura țară în care aș putea trăi", spune Alexandru, unul dintre copiii români care au trăit mai mult în America decât în România.

 

Drepturile la pensie și la asistența medicală


La fel ca românii care și-au spus povestea, mulți alții se confruntă cu problemele legate de taxe, impozite și contribuții la sistemul de pensii și de asigurări. Pe cel cu venituri mici îi salvează sistemul de protecție socială care le oferă asigurare medicală. Pentru a intra în acest sistem de protecție socială, fiecare persoană trebuie să depună un dosar și să meargă la un interviu, iar după ce i se analizează situația, este acceptat sau respins. Toate spitalele şi clinicile din SUA sunt conduse ca structuri care trebuie să facă profit, dar asta nu înseamnă că pacientul este tratat inadecvat. Există și spitale cu secţii de cercetare, susţinute în mare măsură din donaţii, unde se poate primi tratament gratuit, în anumite condiții.
Companiile de asigurări reprezintă puntea intermediară între pacienţi şi spitale. Ele pot negocia inclusiv preţurile serviciilor medicale. Cei care au poliță de asigurare medicală pot beneficia de servicii mai ieftine, la anumite intervenții. Cei care ajung la spital fără asigurare plătesc prețul integral al oricărei intervenții medicale, în cazul în care nu beneficiază de sistemul de protecție socială. Companiile de asigurări oferă anumite planuri, deduse în funcţie de vârsta, starea de sănătate, dar şi de viciile pacientului. În baza acestor factori se calculează preţul asigurării, adică suma pe care o achită pacientul pentru o procedură.

În privința drepturilor la pensie, acestea sunt obținute în funcție de cât a contribuit fiecare beneficiar, la fiecare sistem de pensii, de stat sau la fonduri private, din ambele țări. Mulți români care au dublă cetățenie, română și americană, și care au contribuit în ambele țări la sistemul de pensii, au dreptul să primească pensie și din România, dacă îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege: stagiul minim de cotizare și vârsta minimă de pensionare. Pensia se poate primi în SUA printr-un cont bancar, dar sistemul este destul de complicat, din cauza tranzacțiilor între bănci, astfel încât mulți dintre pensionarii din SUA care primesc pensie și din România apelează la rude sau la prieteni, pentru a le ridica drepturile bănești. Pentru a avea un mandatar care poate ridica pensia din România, este nevoie de o procură specială care se reînnoiește, conform legislației românești, o dată la 18 luni, și se redepune la Casa de Pensii. Cea mai simplă soluție este ca mandatarul să ia pensia direct de la Poșta Română, pentru că băncile au condiții suplimentare, iar unele cer reînnoirea procurilor anual.

Cei mai mulți dintre românii plecați în SUA spun că nu s-ar mai întoarce în țară, chiar dacă nici peste ocean nu le este ușor. Au câștigat un vis împlinit: visul american, cu toate greutățile pe care le au, mulți dintre ei. Ce au pierdut a rămas undeva în trecut. Dar cei întrebați spun că este greu de comparat ceea ce ar fi putut avea în țară cu ceea ce au trăit în SUA.

 

[citeste si]

 

Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a Ministerului pentru Românii de Pretutindeni
Get it on App Store Get it on Google Play

  Flux de stiri

Vezi cele mai noi stiri

  TOP STIRI CELE MAI

Iti place noua modalitate de votare pe stiridiaspora.ro?
Contact | Politica de confidențialitate | Politica cookies

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

diaspora.n-nxt.23