EXCLUSIV  Drepturi ale românilor care muncesc în Franța

Andreea Cosma / 25 oct 2019, 11:41 Salveaza PDF Comentarii

Regulile și legile din Franța sunt diferite de cele din România, în privința dreptului la pensie. Dacă în România este nevoie, uneori, de adeverințe de la locul de muncă, pentru a justifica anumite perioade în care s-au plătit contribuții, în Franța este nevoie de fluturașii de salariu.

Românii care vor să lucreze și să se stabilească în Franța trebuie să știe că demersurile pentru obținerea dreptului de muncă și a permisului de ședere (titre de séjour) pot fi mai mult sau mai puțin anevoioase, în funcție de autoritățile locale pe lângă care se fac aceste demersuri. Deși restricțiile pe piața forței de muncă au fost înlăturate, încă din 2014, pentru români și bulgari, încă există situații în care angajările se fac restrictiv. În situațiile de abuz, se poate apela inclusiv la avocați specializați în astfel de conflicte.

 

Accesul liber la piața muncii

 

După 1 ianuarie 2014, accesul cetăţenilor români la piaţa franceză a forţei de muncă se realizează prin înregistrarea contractului de muncă la URSAFF (organismul administrativ responsabil pentru colectarea contribuţiilor de securitate socială şi alocaţiile familiale). De asemenea, cetăţenii români trebuie să posede o carte de identitate sau paşaport în termen de valabilitate. În anumite situaţii, administraţia franceză solicită paşaportul, deoarece conţine semnătura titularului. Începând cu această dată, cetăţenilor români nu li se mai solicită deţinerea autorizaţiei de muncă şi a titlului de sejour pentru exercitarea unei activităţi profesionale în Franţa. Cetăţenii români pot exercita activităţi economice, salariale sau nonsalariale, cu îndeplinirea prevederilor legislaţiei franceze de exercitare ale acestora.

„Cei care vor să se stabilească în Franța trebuie să știe de la început că aici, cam toate problemele administrative ale unei persoane se leagă de locul de muncă, salariu, contrubuții, deduceri legale, taxe și impozite. Trebuie să ai un loc de muncă pentru a putea face un cont la o bancă, apoi să închiriezi o locuință, să obții un card de sănătate. Cei care nu au prieteni sau cunoștințe aici, care să-i poată îndruma prin sistemul birocrației franceze, pot apela la centrele de informare și la instituțiile sociale care-i pot îndruma. Ca orientare generală, pentru cei care ajung în Franța fără a avea un job, primul lucru pe care trebuie să-l facă este să meargă la Forțele de Muncă. Fiecare nou venit își poate face un profil la Forțele de Muncă, pentru a putea primi oferte, în domeniul în care activează. Este necesar măcar un curs intensiv de limba franceză, cu stagii în diferite întreprinderi, organizat de Forțele de Muncă”, explică Andrei, un tânăr român, de 33 de ani, stablit în Franța de trei ani.

 

Importanța fluturașului de salariu, pentru pensie

 

Fluturaşii de salariu, care în țara noastră sunt ignorați, de multe ori, se depun la dosarul de pensionare în Franța. Documentele care sunt pierdute de angajat se pot recupera. În ultima perioadă, angajatorii francezi au trimis aceste documente în format electroic, dar angajații au dreptul să ceară fluturașii de salariu și în format fizic. Fluturaşul de salariu din Franța trebuie să includă o serie de informații menţionate la articolul R3243-1 din Codul Muncii: numele și locul de muncă al angajatului, poziția sa în companie, precum și date despre Contractul colectiv de muncă valabil în cazul salariatului.

Acolo unde nu există un contract colectiv de muncă, trebuie să fie menționate prevederile din articolele din Codul muncii cu privire la durata concediului plătit și la termenul în care se trimite notificarea în cazul încetării contractului de muncă. Tot fluturașii de salariu trebuie să includă și numărul de zile de concediu plătit și numărul de zile libere plătite angajatului, astfel încât să se poată calcula cuantumul exact al perioadelor de cotizare și sumele aferente fiecărei perioade. Fluturaşul trebuie să includă și numele organizației de asigurări sociale către care angajatorul plătește contribuțiile, precum și Codul francez de clasificare a ocupaţiilor (NAF), care arată activitatea companiei sau a instituţiei.

Codul muncii din Franța prevede obligativitatea ca fluturaşul de salariu să includă informații despre „natura și valoarea tuturor adaosurilor și deducerilor făcute în legătură cu remunerația brută”, pentru că din salariul brut se deduc toate cheltuielile și contribuțiile sociale pe care angajatorul trebuie să le plătească pentru angajat. Dacă angajatului i s-au acordat bonusuri în bani - precum al 13-lea salariu – dar și beneficii în natură, acestea trebuie să fie specificate pe fluturaşul de salariu.

 

Dreptul la pensie, în funcție de contribuții

 

Sistemul de pensii din Franţa nu este unitar. Depinde de sectorul de activitate, astfel încât există un sistem pentru salariaţii din sectorul privat, sisteme speciale pentru salariaţii din sectorul public şi un program pentru cei care practică profesii liberale, pentru artiști, artizani, comercianţi şi agricultori. Salariaţii din sectorul privat trebuie să plătească pensia care se acordă pe baza contribuțiilor plătite. Regimul general este gestionat de Casa naţională de asigurări de bătrâneţe (CNAV), iar salariaţii din sectorul privat au și obligaţia de a fi afiliaţi la un sistem de pensii complementar, organizat de AGIRC - pentru salariaţii cadre manageriale - şi ARRCO - pentru salariaţii care nu sunt cadre manageriale.

Pentru a beneficia de o pensie de vârstă la plafonul maxim, asiguratul trebuie să ajungă la limita de vârstă, de 65 de ani, sau să fi cotizat cel puțin 160 de trimestre – în cazul persoanelor născute după 1948. Pensia cu plafon micşorat se calculează pentru cei care nu îndeplinesc toate condițiile pentru cea maximă – limita de vârstă și stagiul minim de cotizare – în funcție de vârstă și de durata plății asigurării.

Cuantumul pensiei mărite prin alocaţia suplimentară cu titlu de solidaritate faţă de persoanele în vârstă (ASPA) va fi de minim 7445,30 euro pe an pentru o persoană singură şi de 13374,16 euro pe an pentru un cuplu. Dacă pensionarul moare, soţul supravieţuitor va putea să beneficieze de o pensie reversibilă, dacă a atins vârsta de 51 de ani şi nu dispune de resurse personale superioare unui plafon. Această pensie reversibilă poate ajunge la 54% din cuantumul pensiei de bătrâneţe de care beneficia soţul decedat, şi, după caz, de o majorare pentru copilul aflat în grijă.

[citeste si]

Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a Ministerului pentru Românii de Pretutindeni
Get it on App Store Get it on Google Play

  Flux de stiri

Vezi cele mai noi stiri

  TOP STIRI CELE MAI

Iti place noua modalitate de votare pe stiridiaspora.ro?
Contact | Politica de confidențialitate | Politica cookies

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

diaspora.n-nxt.25