"Am primit închisoare pe viață". O franțuzoaică violată la muncă de un român a devenit ținta glumelor între colegi

Publicația franceză La Depeche relatează cazul unei femei de 36 de ani, victima unui agresiuni sexuale comise de un român, coleg de serviciu. După ce și-a găsit curajul să meargă să-l reclame, femeia a devenit subiect de glume între colegi.

La finalul lunii mai, Celine* a ieșit din Palatul de Justiție din Toulouse cu lacrimi de ușurare curgându-i pe obraz. Mamă a doi copii, a așteptat patru ani pentru ca justiția să-i recunoască oficial statutul de victimă. Agresorul ei, un cetățean român de 56 de ani pe nume Tinitel Z., tocmai fusese condamnat definitiv la 11 ani de închisoare.

"Am rezitat până la capăt"

„Am rezistat până la capăt. Am făcut ce trebuia să fac", a declarat femeia, la câteva zile după pronunțarea verdictului final. De la momentul agresiunii, până la recunoașterea publică a suferinței sale, a trăit un adevărat coșmar.

Totul a început în vara anului 2022. Tinitel, colegul ei de muncă, se prezenta ca o persoană izolată social și care, până în acel moment, se comportase decent față de ea. Într-o seară însă, după ce Céline i-a respins avansurile, bărbatul și-a schimbat complet atitudinea. Românul s-a năpustit asupra ei și a agresat-o sexual timp de mai bine de o oră, în ciuda tuturor încercărilor ei de a scăpa.

„În acel moment, corpul și mintea mea s-au disociat", povestește ea, cu o durere care nu s-a estompat nici după ani de zile.

Dimineața următoare, Céline a mers la muncă

În dimineața următoare, Céline spune că a mers la muncă. Fiind proaspăt divorțată, spune că nu putea ceda în fața copiilor ei. Nimeni din jur nu știa nimic.

Mai mult, în fiecare zi își întâlnea agresorul care o saluta cu nonșalanță. Bărbatul îi spunea că doarme „impecabil", în timp ce ea abia reușea să doarmă trei-patru ore pe noapte.

Ca să supraviețuiască, femeia a construit un fel de armură invizibilă - o „schimbare permanentă de mască", cum o descrie ea însăși. Nu mai mânca, nu mai dormea și renunțase la orice îmbrăcăminte feminină, înlocuind-o cu haine largi, ca și cum ar fi vrut să șteargă orice urmă a propriei feminități.

"Ești bine? Ți-a plăcut?"

Când a decis, în cele din urmă, să vorbească, iar Tinitel a fost pus sub acuzare și trimis în arest preventiv la Albi, Céline s-a lovit de un alt tip de suferință.

Un coleg a întrebat-o, fără niciun fel de reținere: „Ești bine, ți-a plăcut?" O altă persoană a avertizat-o că bărbatul va fi eliberat, deoarece „nu există dovezi".

„Mă simțeam încă rușinată și vinovată", recunoaște ea.

În noiembrie 2024, la mai bine de doi ani de la faptă, a început procesul la Curtea Penală din Tarn. Bărbatul a negat orice formă de contact sexual cu victima, inclusiv unul consimțit.

11 ani la închisoare și interdicție de a mai locui în Franța

În primă instanța, românul a fost condamnat la 10 ani de închisoare. Bărbatul a decis însă să conteste hotărârea.

„Am luat-o foarte rău. Încă un proces în față și întrebări, mereu întrebări în capul meu", mărturisește Céline.

Câteva săptămâni mai târziu, Curtea de Apel nu doar că a confirmat, ci a și a majorat condamnarea. Astfel, românul a fost condamnat la 11 ani de detenție și interdicție definitivă de a mai locui în Franța.

„M-am bucurat pentru că a fost recunoscută vinovăția lui și statutul meu de victimă. Recunoașterea înseamnă enorm atunci când vrei să mergi mai departe", spune femeia.

„Le-am dat viață, ei mi-au salvat-o pe a mea"

Céline spune că recuperarea nu se termină odată cu verdictul. E conștientă că vor fi momente grele, zile în care totul va părea din nou prea greu. Dar a câștigat, spune ea, bătălia cea mai importantă. Cea a adevărului.

Franțuzoaica ma spune că ceea ce a ținut-o în viață, în cele mai negre momente de după agresiune, a fost gândul la cei doi copii ai săi. „Le-am dat viață, iar ei mi-au salvat-o pe a mea."

„Din punct de vedere juridic, s-a terminat. Voi putea, în sfârșit, să mă concentrez pe altceva", conchide ea.

„Eu am primit închisoare pe viață!" - o metaforă amară pentru o traumă care nu dispare odată cu pronunțarea sentinței, dar și o dovadă că, uneori, a rămâne în picioare este cea mai curajoasă formă de victorie, mai scrie sursa citată. 

*Prenumele a fost schimbat la cererea persoanei în cauză