BNR – ultima redută

Articol de FLORIN ANDREI/ Doctor în Finanțe

 

Odată cu schimbarea ordinii parlamentare apar schimbări, mai mult sau mai puțin vizibile, în majoritatea autorităților și instituțiilor statului. Așa e la noi, suntem balcanici, când un partid câștigă alegerile schimbă fără a ține cont de profesionalismul angajaților existenți.

O excepție de la această regulă nescrisă o face Banca Națională, mai exact poziția de Guvernator. În consiliul de administrație, politicul și-a pus de fiecare dată amprenta prin diverse numiri, mai mult sa mai puțin profesioniste. Ne amintim de cazul numirii ca vice-guvernator a dlui. Bogdan Olteanu, un apropiat al dlui. Tăriceanu, fără nici o experiență în zona financiară sau economică. Ca o paranteză, pe culoarele BNR unul dintre oamenii de bază ai BNR spunea ca lui Bogdan Olteanu să îi fie repartizate spre coordonare administrativul și parcarea.

Totuși de ce este BNR importantă? Banca Centrală are două activități principale politica monetară și supravegherea bancară. Obiectivul principal al Băncii Naționale este stabilitatea prețurilor, adică ținerea sub control a inflației. Pentru a putea îndeplini acest obiectiv, BNR are la îndemână instrumentele de politică monetară. Voi trece acum în revista instrumentele și importanța acestora.

  1. rata dobânzii de politică monetară – adică rata de dobândă prin intermediul căreia Banca realizează operațiuni de piață cu Băncile din sistem. Mai precis, BNR poate injecta lichiditate în sistem, poate împrumuta băncile și poate retrage lichiditate din piață. Această rată este stabilită de către Consiliul de Administrație al BNR în baza analizei datelor economice. Maximul atins a fost de 21,25%, anii 2003-2004, în timp ce în perioada 2008-2009 a variat între 8 și 10%. În perioadele de creștere economică tendința este de scădere pentru a ajuta economia să crească, de aceea minimul istoric de 1,75% a fost înregistrat Mai 2015 – Ianuarie 2018, perioadă care corespunde unei lichidități ridicate în piață.  
  2. rezervele minime obligatorii ale băncilor comerciale – adică sumele de bani ce băncile sunt obligate să le depună la BNR ca o garanție pentru depozitele atrase în cazul unor ieșiri masive de depozite sau lichiditate. Aceste sume sunt ca o plasă de siguranță pentru ieșirile de depozite sau pentru crize de lichiditate, crize sistemice sau crize de reputație. După falimentele bancare de la finalul anilor ”90, BNR a mărit foarte mult aceste rezerve, astfel că în anul 2008 acestea aveau valorile de 20% pentru depozitele atrase in lei și 40% pentru cele în valută. După 2009, BNR a redus în mod constant aceste valori până la procentul de 8% atât pentru lei cât și pentru valută aplicabil astăzi. Prin aceste reduceri succesive băncile comerciale dispun de mai multă lichiditate care poate fi utilizată în acordarea de credite.  

Din cele două menționate mai sus, reținem faptul că Banca Națională controlează cantitatea de bani din societate, poate injecta lichiditate sau poate retrage bani dacă se constată dezechilibre în economie.

În afara celor menționate mai sus, legislația bancară, un instrument informal, este în responsabilitatea directă a BNR. Prin legislație se influențează în mod direct politicile de creditare ale băncilor comerciale. Astfel, creditarea poate fi încurajată de către BNR și poate ajuta investițiile sau, poate să fie frânată daca se constată o înrăutățire a factorilor macro-economici.

Un alt aspect important este cursul de schimb. Conform legislației, România practică un regim de curs de schimb flotant, adică zilnic calculăm un preț al leului față de alte monede în funcție de cerere și ofertă. Practica ne-a arătat însă ca este o flotare controlată, BNR intervenind adeseori (prin vânzări sau cumpărări de valute) pentru a echilibra un leu prea slab sau unul prea puternic (da, un leu prea puternic nu este de dorit deoarece va face exporturile necompetitive). Există și regimul de curs de schimb fix (foarte rar întâlnit) în care Banca Centrală stabilește periodic cursul de schimb în funcție de situația macro-economică.

Și, bineînțeles, să nu uităm de Robor. BNR are o implicare relativ redusă, ocupându-se de organizarea procedurii de calcul și de publicarea rezultatelor pe site.

Am vorbit până aici despre politica monetară, însă supravegherea bancară este la fel de importantă. România are două autorități de supraveghere în domeniul financiar BNR și ASF. Banca centrală se ocupă de supravegherea bancară (legislație, control, supraveghere etc.) în timp ce ASF se ocupă de supravegherea bursei de valori, a sistemului de asigurări și a celui de pensii private.

Rolul BNR în supraveghere este mult mai important decât al ASF prin prisma complexității sistemului supravegheat dar și activelor mult mai mari (427 miliarde lei la 31.12.2017, în jur de 40% din PIB).

În BNR profesionalismul are loc, este o instituție respectată cu oameni de valoare care au contribuit de-a lungul vremii la dezvoltarea țării. Faceți un exercițiu de imagine cum ar arată politica monetară și supravegherea bancară conduse cu bâlbele unor oameni dedicați partidului care nu pot alinia codul fiscal cu cel al muncii, care nu pot pronunța o noțiune elementară sau care prin intervențiile publice stârnesc, în cazul fericit, zâmbete.

De altfel, vă propun și următorul exercițiu cum ar arăta stabilitatea economică a țării dacă un conducător fără cunoștințe economice avansate ar pori tiparnița de bani, sau ar control în mod direct cursul de schimb, sau de ce nu ar interzice capitalul străin dacă nu se va conforma ”programului de guvernare”?

 


Zodii cu așteptări uriașe

16 iul 2018, 15:18

Get it on App Store Get it on Google Play

  Flux de stiri

Vezi cele mai noi stiri

  TOP STIRI CELE MAI



Iti place noua modalitate de votare pe stiridiaspora.ro?

POLITICA DE CONFIDENȚIALITATE | POLITICA COOKIES

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

n-nxt.11