România pierde teren în Europa: Polonia, Grecia și Turcia profită de energie, iar țara noastră stă pe loc

Specialistul Dumitru Chisăliţă atrage atenţia că țara stă pe o fereastră istorică pe care nu și-a asumat-o, iar lipsa de curaj strategic o transformă într-un actor convenabil pentru alții, nu într-un lider regional.

România, complice la propria irelevanță

„România nu e o victimă. România este, în acest moment, complice la propria irelevanţă. Nu ne ţine nimeni pe loc. Nu ne blochează nimeni din exterior. Nu suntem marginalizaţi. Suntem invitaţi la masă. Problema este că nu avem curajul să vorbim. În ultimele decenii, am fost capabili de două lucruri mari: NATO şi Uniunea Europeană. Nu pentru că am fost geniali, ci pentru că am fost forţaţi să fim serioşi. A existat presiune. A existat direcţie. A existat un scop clar. După aceea, ne-am întors la starea noastră naturală, improvizaţie, frică de decizie şi reflexul de a nu deranja", susţine preşedintele AEI, Dumitru Chisăliţă.

Potrivit acestuia: „România este curtată dar nu este un jucător în UE, este o oportunitate pentru alţii".

Citește și: Prețurile carburanților au scăzut drastic în Spania, pe fondul reducerii TVA

Inerția instituțională și timiditatea strategică, principalele probleme

România nu negociază dur, nu impune condiții și nu își construiește statutul internațional. El a explicat că în fiecare săptămână state europene vin către România (Zelenski, Szijjarto, Fico).

„Nu vin din curtoazie. Vin din nevoie. Au nevoie de acces, de rute, de resurse. Au nevoie de ceea ce noi tratăm cu indiferenţă. Şi totuşi, România nu capitalizează. Nu negociază dur. Nu impune condiţii. Nu îşi construieşte statutul. Nu vine cu un proiect de ţară, cu o strategie diplomatică - nu vrea să iasă din irelevanţa şi să stea la masa unde se împart banii şi se iau decizii.

Statul român suferă de două boli cronice: inerţie instituţională şi timiditate strategică. Adevărul este simplu, România nu este ignorată. România nu se impune. Aceasta este diferenţa dintre o ţară relevantă şi una convenabilă pentru alţii (colonie)", notează specialistul.

Fereastra istorică care nu este valorificată

Chisăliţă avertizează că România se află într-un moment unic după 1989: resurse energetice, poziţie strategică și apartenenţă la structuri occidentale.

„Spre deosebire de atunci, nu există un obiectiv impus din exterior. Nu există un calendar. Nu există o presiune care să ne forţeze să ne mişcăm. De data aceasta, trebuie să vrem noi. Astăzi, contextul este mai favorabil decât a fost vreodată după 1989. Europa caută disperată energie. Războiul a schimbat regulile jocului.

Graniţa estică a devenit linie de front geopolitic. Iar România stă pe una dintre cele mai valoroase combinaţii din regiune: resurse energetice + poziţie strategică + apartenenţă la structuri occidentale. Şi ce facem cu asta? Aşteptăm. Aşteptăm să decidă alţii. Aşteptăm "momentul potrivit". Aşteptăm să nu supărăm pe nimeni. Adevărul brutal este că România nu pierde oportunităţi. Le lasă să expire", avertizează Chisăliţă.

„Turcia joacă la mai multe capete şi câştigă influenţă. România analizează”

Acesta crede că problema reală nu este economică, nu este tehnică, nu este nici măcar geopolitică, ci este una de caracter instituţional.

„Un stat care amână decizii ani de zile nu devine lider regional. Un stat care negociază timid nu devine pivot strategic. Un stat care evită conflictul nu câştigă influenţă. Geopolitica nu recompensează cuminţenia. Recompensează forţa şi claritatea. Iar România, în loc să fie clară, este confortabil ambiguă. În loc să fie rapidă, este lentă. În loc să fie ambiţioasă, este precaută până la paralizie", notează specialistul.

Acesta a atrage atenţia că alte nu aşteaptă: Polonia îşi consolidează poziţia agresiv, Grecia devine hub energetic, Turcia joacă la mai multe capete şi câştigă influenţă.

„Iar România? România "analizează". Analizează până când nu mai rămâne nimic de analizat. Există, însă, o realitate pe care o putem fructifica: România are tot ce îi trebuie pentru a deveni un pol european de securitate energetică. Nu este o ambiţie exagerată. Este o concluzie logică. Dar această poziţie nu se primeşte. Se ia. Se ia prin decizii rapide. Se ia prin proiecte împinse fără scuze. Se ia prin asumarea conflictului atunci când este necesar", susţine Chisăliţă.

Energia este un pol de putere, nu doar resursă

Gazul din Marea Neagră, energia nucleară și poziția geografică a României nu sunt avantaje pasive, ci instrumente de influență geopolitică.

El declară că energia nu este doar vânzarea gazului din Marea Neagră, ci este pol de putere: „Gazul din Marea Neagră nu este doar o resursă. Este un pol de influenţă. Nuclearul nu este doar producţie. Este stabilitate strategică. Poziţia geografică nu este un avantaj pasiv. Este o armă geopolitică dacă ştii să o foloseşti. România, în acest moment, nu o foloseşte. Şi dacă nu o va face rapid, altcineva va construi în jurul nostru şi ne va reduce la rolul de coridor, nu de centru. Asta este alegerea reală, fie devenim nodul prin care trece energia şi influenţi în Europa, fie rămânem teritoriul prin care trec deciziile altora".

Proiect de țară pentru un pol european de securitate energetică

AEI propune ca România să devină un pol european de securitate energetică, bazat pe patru piloni:

• Autonomie energetică - valorificarea gazelor din Marea Neagră strategic, extinderea capacităților nucleare, dezvoltarea regenerabilelor și resurse minerale strategice.
• Infrastructură regională integrată - interconectări fezabile, stocare adecvată, modernizare rețele și poziționarea ca nod sigur de tranzit.
• Consolidarea parteneriatelor strategice - cooperare în UE și NATO și parteneriate bilaterale cu energie ca pilon central.
• Competitivitate economică prin energie accesibilă - România poate atrage relocări industriale dacă folosește inteligent avantajul energetic.

Chisăliţă consideră că nu există variantă de mijloc, nu există "mai vedem", nu există "încă nu e momentul".

„Momentul este acum. Şi trece. România nu are nevoie de încă o strategie. Are nevoie de o ruptură de mentalitate. De la frică la asumare. De la reacţie la iniţiativă. De la periferia Europei la centrul ei. Pentru că, în final, problema nu este dacă putem.

Problema este că, până acum, nu am vrut suficient de mult încât să forţăm realitatea în favoarea noastră. Iar istoria nu are răbdare cu statele care ezită. Pentru că energia a devenit, în ultimii ani, principalul instrument de putere strategică în Europa”, notează specialistul.

Ultimul deceniu decisiv pentru România

Între 2026 și 2035, Marea Neagră se va redefini geopolitic, iar UE își va reconfigura politica industrială și energetică. Chisăliţă avertizează că semnarea de acorduri comerciale fără strategie riscă să transforme România într-un simplu furnizor de materie primă, pierzând șansa de a deveni un actor influent.

„Contractarea comercială a resurselor naturale înaintea unor înţelegeri strategice solide poate reduce capacitatea României de a şi fructifica poziţia şi poate limita opţiunile geopolitice pe termen lung.

Semnarea unor acorduri comerciale pe termen lung fără o viziune strategică riscă să transforme ţara din potenţial pol energetic într-un simplu furnizor de materie primă. Astfel, România poate pierde o oportunitate strategică majoră de a-şi consolida poziţia ca actor influent în cadrul Uniunii Europene.

Dacă România ratează acest deceniu, resursele vor fi prinse exclusiv în contracte comerciale, iar ţara va rămâne un actor periferic într-o regiune unde alţii îşi vor asuma roluri de coordonare. Este, foarte probabil, ultimul moment istoric în care România poate conta în Europa", a concluzionat specialistul.