Valeriu Barbu, autor a 24 de cărți în română și italiană, vorbește despre viața culturală a românilor care trăiesc în Italia, despre provocările păstrării identității și despre legătura constantă cu România.

Valeriu Barbu a fondat Cenaclul de la Roma acum 12 ani, cu întâlniri lunare care adună scriitori, poeți, profesori și pasionați de lectură.

„Temele sunt de regulă în jurul literaturii, în jurul scriitorilor, și mai puțin politică, deloc religie, deloc probleme personale, doar dacă este cazul să împărtășească cu noi. Este ușa mereu deschisă oricărui doritor, oricărui pasionat de literatură, sau doar curios să vadă despre ce vorbim acolo”, explică el în emisiunea De Ce citim.

Barbu subliniază că scopul Cenaclului nu este promovarea unor nume sonore, ci crearea unei comunități vii de cultură: „Sunt foarte mulțumit că în Cenaclu de la Roma sunt câteva condeie chiar valoroase, chiar foarte, foarte, foarte serioase. Și cred că ar merita să fie promovate în România. Chiar dacă unii dintre noi avem casele prin Italia, sau stăm de atât de multă vreme încât ne este greu să ne mai întoarcem, când spunem acasă, tot România este”.”.

Românii din străinătate și provocările identitare

Jurnalistul explică faptul că românii care trăiesc în afara granițelor nu sunt întotdeauna priviți cu deschidere de cei din țară: „Dacă intră vreunul pe o platformă și spune o părere și e din afară, imediat este judecat. N-ai voie tu să spui că tu nu ești, nu trăiești aici. E adevărat, dar sufletul meu e acolo. Sufletul meu trăiește acolo”.

El mai punctează diferența dintre percepția termenului „diaspora” și identitatea reală a românilor: „În primul rând nu există… diaspora. Există români din afara granițelor sau români plecați peste hotare. Denumirea de diaspora... ne depersonalizează cuvântul ăsta”.

Lecții culturale de la Italia

Barbu observă o diferență clară între tinerii italieni și cei români în privința culturii: „Îi vezi cu o carte în mână, îi vezi preocupați de teatru, merg la spectacole, la muzica clasică, la operă… Așa cum ai nevoie de hrană, ai nevoie și de lectură”.

Tinerii italieni sunt încurajați să participe activ la viața culturală încă din familie și școală, o normalitate care încurajează dezvoltarea intelectuală și socială.

„Dacă provin dintr-o familie în care părinții au stat cu cartea în mână și copiii de mici au văzut treaba asta, firește că de aici pleacă toată treaba. Plus de asta au văzut în mijloace de transport sau în vacanță oameni cu o carte în mână și au înțeles că e normalitate”, explică el.

Românii tineri care trăiesc în Italia adoptă acest model, integrându-se în grupurile locale, participând la muzică, teatru și ateliere literare.

Lecțiile de comunitate

Barbu subliniază și importanța contactului uman și a comunității: „Chiar dacă se creează un grup mic, 10, 20, 30 de persoane, multiplicat prin câte zone sunt în Roma sau în Italia, aia înseamnă o comunitate vie. Și contactul înseamnă cu totul și cu totul altceva”.

El mai vorbește și despre modul în care românii se implică în activități culturale locale, de la mici evenimente la programe pentru copii, demonstrând că identitatea și cultura pot fi menținute chiar și în străinătate.

Pentru el, locul preferat nu sunt obiectivele turistice celebre, ci momentele petrecute cu prietenii și comunitatea: „Acolo se întâmplă adevărata viață culturală”.

Valeriu Barbu demonstrează că viața culturală a românilor în afara granițelor poate fi activă și creativă, dar că legătura cu România și identitatea culturală rămân esențiale.