Totuși, în plină dezbatere politică privind taxele, redevențele și exploatările energetice, Viena se teme de riscul pierderii licențelor.
Publicația Krone amintește că în momentul în care OMV a preluat pachetul majoritar la Petrom, în urmă cu peste două decenii, mișcarea a fost considerată un pariu riscant. România era într-un proces lent de modernizare, iar preluarea unei companii de stat gigant presupunea costuri uriașe și riscuri politice majore.
Astăzi, experții citați de presa austriacă afirmă că situația s-a schimbat rapid: Petrom a devenit cea mai profitabilă componentă a grupului, iar Viena, prin OMV, a ajuns să controleze cea mai mare companie de energie din România. Potrivit Krone, aproximativ 60% din profitul total al OMV ar proveni din operațiunile Petrom, un procent care nu apare explicit în rapoartele financiare, dar care reflectă percepția mediului economic austriac: Petrom este „comoara din Est”.
Profituri mari, dependență și presiune politică
Datele oficiale confirmă că OMV Petrom rămâne o sursă stabilă de câștig:
În 2024, compania a raportat 4,2 miliarde de lei profit net, cu 5% mai mult decât în anul precedent.
Rata de distribuire a dividendelor a rămas ridicată: peste două treimi din profit a mers către acționari, predominant către grupul OMV.
În 2025, compania a continuat să reprezinte una dintre cele mai puternice subsidiare ale OMV în regiune, cu producție constantă de țiței și gaze, rafinare și o rețea extinsă de stații de carburanți în România și regiune.
Cum s-a făcut privatizarea Petrom
În 2004, Petrom a fost privatizată în urma uneia dintre cele mai ample și controversate tranzacții economice din România post-decembristă. Guvernul condus de Adrian Năstase a decis atunci să vândă 33,34% din acțiuni către OMV Austria pentru aproximativ 1,5 miliarde de euro, cu angajamente suplimentare de investiții. Motivația oficială a privatizării a fost nevoia urgentă de capital, modernizare tehnologică și eficientizare managerială, Petrom fiind la acel moment o companie uriașă, dar împovărată de pierderi, datorii și infrastructură învechită. România se afla într-un proces amplu de reformă în perspectiva aderării la Uniunea Europeană, iar guvernul afirma că numai un investitor strategic putea transforma Petrom într-o companie competitivă la nivel european.
Procesul de privatizare a implicat direct Autoritatea pentru Privatizare și Ministerul Economiei, dar și consultanți internaționali, iar negociatorul principal din partea statului a fost ministrul economiei de atunci, Dan Ioan Popescu. În final, OMV a devenit acționar majoritar, preluând controlul operațional și angajându-se la investiții majore în rafinare, explorare și modernizarea rețelei de distribuție. De-a lungul anilor, tranzacția a fost intens dezbătută în spațiul public: susținătorii au considerat-o o necesitate strategică, în timp ce criticii au reproșat prețul scăzut și clauzele considerate prea avantajoase pentru partea austriacă. Totuși, din perspectiva OMV, această privatizare avea să devină ulterior una dintre cele mai profitabile investiții externe ale Austriei.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
