Chiar şi plantarea arborilor poate creşte riscul de îmbolnăvire a populaţiei locale, dacă se concentrează asupra unui număr mic de specii, aşa cum se întâmplă adesea în pădurile comerciale, au constatat cercetătorii.
Cercetătorii cred că ar fi posibil să se prevadă viitoarele focare şi să se lucreze cu comunităţile locale pentru a construi peisaje ecologice diverse şi productive din punct de vedere economic, care reduc riscurile.
Autorii au spus că acest lucru este cauzat de faptul că bolile sunt filtrate şi blocate de o serie de prădători şi habitate într-o pădure sănătoasă şi biodiversă. Când acest lucru este înlocuit de o plantaţie de ulei de palmier, câmpuri de soia sau blocuri de eucalipt, speciile necesare mor, lăsând şobolanii şi ţânţarii să se înmulţească şi să răspândească agenţii patogeni în habitatele umane şi non-umane. Rezultatul este o pierdere a reglării bolilor în natură, potrivit The Guardian, titrează Mediafax.
Epidemiile, mai frecvente în zonele defrișate
„Am fost surprins de cât de clar a fost modelul”, a spus unul dintre autori, Serge Morand, de la Centrul Naţional Francez de Cercetare Ştiinţifică. „Trebuie să acordăm o atenţie sporită rolului pădurii în sănătatea umană, sănătatea animalelor şi sănătatea mediului. Mesajul din acest studiu este „nu uitaţi de pădure”.
Cercetătorii au examinat corelaţia dintre tendinţele de acoperire a pădurilor, plantaţii, populaţie şi boli de pe glob, folosind statistici de la instituţii internaţionale precum Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Banca Mondială, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură şi baza de date epidemică Gideon.
În perioada studiului, din 1990 până în 2016, au fost analizate 3.884 de focare de 116 boli zoonotice care au trecut bariera speciei şi 1.996 de focare de 69 de boli infecţioase transmise de vectori, transportate în principal de ţânţari, căpuşe sau muşte.
Studiul arată că focarele au crescut, în timp ce plantaţiile s-au extins rapid şi acoperirea generală a pădurilor a scăzut treptat. O corelaţie nu este o dovadă a cauzalităţii, deoarece pot fi implicaţi alţi factori, cum ar fi perturbarea climatului. Autorii îşi întăresc argumentul cu referinţe multiple la studii de caz individuale care evidenţiază legăturile dintre epidemii şi schimbarea utilizării terenurilor.
Pierderea pădurilor, factor în apariţia Ebola
În Brazilia, oamenii de ştiinţă au demonstrat că defrişările sporesc riscurile de focare de malarie. În sud-estul Asiei, studiile au arătat cum defrişarea pădurilor favorizează înmulţirea ţânţarului Anopheles darlingi, care transmite mai multe boli. Pierderea pădurilor primare a fost, de asemenea, identificată ca un factor în apariţia Ebola în Africa de Vest.
Noul studiu se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi care arată că virusurile sunt mai predispuse să se transfere la oameni sau la animale dacă locuiesc în sau lângă ecosisteme perturbate de om, cum ar fi pădurile defrişate sau mlaştinile drenate pentru terenuri agricole, proiecte miniere sau proiecte rezidenţiale.
Morand a declarat că studiul său a arătat că riscurile de boală trebuie adăugate la analiza risc-beneficiu a noilor proiecte. „Ar trebui să luăm în calcul costurile sănătăţii publice atunci când luăm în considerare noi plantaţii sau mine. Riscurile sunt mai întâi pentru localnici, dar apoi pentru întreaga lume, deoarece am văzut cât de repede se pot răspândi bolile, ca în cazul COVID-19”.
Morand lucrează acum la un studiu mai detaliat care va utiliza analiza prin satelit a acoperirii pădurilor pentru a examina legăturile cu boala.
În calitate de autor al unei cărţi din 2016 numită „The Next Plague”, el spune că este doar o chestiune de timp până la următoarea pandemie. „Riscurile sunt foarte mari. Este doar o chestiune de loc şi timp. Trebuie să ne pregătim”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
