Deputatul Ioan Vulpescu, vicepreședinte în Comisia pentru cultură din Parlament, spune că diaspora românească nu ar trebui privită ca pe o „a doua Românie”, ci ca parte a aceleiași comunități.
„O singură Românie cu români, cu destine diferite”
„În spatele fiecărui cetățean român care merg în diaspora e un destin. Fiecare are un destin. Sigur că avem oameni care au plecat: cercetători excepționali, care lucrează în marile institute ale lumii, în SUA, în marile universități. Există o zonă de excelență a diasporei. Eu la sintagma asta cu două Românii aș renunța. E o singură Românie cu români, cu destine diferite.
Noi replicăm, cu un decalaj istoric - câteva decenii mai târziu, exact pe seama țărilor în care sunt concetățenii noștri, destinul lor. Noi, românii, facem ce se întâmpla în Italia, Spania, Portugalia, Grecia în anii 50-60. Asta-i diferența de dezvoltare. Cine vrea să rămână, cine are un drum - sunt opțiuni personale. Nu spune prim-ministrul, președintele Parlamentului sau președintele momentul când cineva decide să facă ce vrea cu viața lui”, a declarat Ioan Vulpescu.
Exodul românilor și lipsa criteriilor de performanță
Ioan Vulpescu a vorbit și despre motivele pentru care românii, inclusiv cei din zona de excelență, aleg să plece din țară.
„Zona spirituală-i leagă pe oameni. Cultura-i una. Că veni vorba despre expozițiile lui Brâncuși: însuși destinul lui. Să ne gândim la relația lui Brâncuși cu țara. Ne întoarcem la o sintagmă despre acea cultură a demnității. Fiecare dintre noi vrea să fie respectat.
Cred că mulți dintre cei care părăsesc țara, mai ales în zona de excelență, o fac pentru că e o lume închisă în unele zone. Ai sentimentul că e un submarin, așa, în care intră doar cei care se ocupă de bilete. Oricât de bun ai fi, nu reușești! Ești de 10 și vezi că ăla de 6-7... Și așa se răstoarnă orice discuție. Câtă vreme nu există criterii și filtre de competență și de performanță, nu poți cere cuiva să se întoarcă în țară. Atâta vreme cât tu nu ai fost fairplay. Pentru că țara nu mai are mecanisme normale - dacă le-o fi avut vreodată.
Marile spirite cu care ne mândrim - nu numai Brâncuși, Eliade, Cioran, Enescu - Caragiale s-o fi născut între Prahova și Dâmbovița, dar a murit la Berlin. Și nu c-a vrut. A scris ultimele texte care nu-s foarte optimiste din perspectiva românilor de ieri și de azi. Trebuie să facem aici o țară, nu ca afară - ci o Românie care să spună ceva oricărui cețățean al nostru, oriunde e.
Biserica - eclesia - înseamnă comunitate, a fi împreună. Desigur că are un rol major, pentru că românii acolo se strâng în fiecare duminică. Este acest sentiment de apartenență. Avem nevoie de exemple pozitive, de fapt”, a mai spus acesta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
