Cosmin Bara a subliniat că dubla apartenență culturală este un avantaj major. Copiii români care cresc în străinătate devin mai flexibili, mai deschiși și pot înțelege perspective multiple. Această bogăție le oferă o capacitate aparte de adaptare.
„Această dublă apartenență este, pe de o parte, o resursă extraordinară, deoarece copiii devin mai flexibili, sunt mai deschiși către diversitate și sunt capabili să înțeleagă mai multe perspective”, spune psihoterapeutul.
Dar realitatea are și o parte dificilă. Mulți dintre acești copii ajung să se întrebe: „Sunt român? Sunt italian? Sunt francez? Unde aparțin cu adevărat?”. Întrebări care, deși normale, pot deschide drumul spre anxietate și nesiguranță.
„Poate fi și o provocare, pentru că mulți dintre acești copii își pun întrebări legate de identitatea lor. Cine sunt eu? Sunt român? Sunt italian? Sunt francez? Unde aparțin cu adevărat?” subliniază psihoterapeutul Bara
„Între două oglinzi”: Lupta interioară a copilului din diaspora
Specialistul a descris plastic această tensiune: copiii se simt „între două oglinzi”. Într-una se văd români, în cealaltă se percep ca străini. Această contradicție interioară poate să ducă la scăderea stimei de sine. Mulți dintre ei trăiesc sentimentul că nu aparțin în totalitate niciunei lumi.
„Psihologic, apare sentimentul de a fi între două oglinzi. Într-una se văd români, iar în cealaltă se văd străini. De aici pot apărea stări de anxietate și nesiguranță. Acest fapt poate duce la scăderea stimei de sine”, afirmă psihoterapeutul.
Rolul decisiv al familiei și al comunității
În ciuda provocărilor, soluția există. Bara a insistat că sprijinul părinților și al comunității face diferența. Dacă un copil primește mesajul că identitatea sa dublă este o bogăție, nu o povară, atunci el nu mai simte nevoia să aleagă între a fi român și a fi parte din cultura țării de adopție.
„Partea pozitivă este că, dacă sunt sprijiniți de familie și de comunitate, acești copii reușesc să îmbine ambele identități. Nu trebuie să aleagă între a fi român și a fi parte din cultura în care cresc. Pot fi ambele.
Din punct de vedere psihologic, cheia este ca părinții și comunitatea să transmită copiilor că dublul lor bagaj cultural nu este o povară, ci o comoară. Astfel, copilul român născut în diasporă nu doar că se integrează, dar vine cu o identitate mai bogată și cu o forță aparte.
Aceasta este credința mea și explicația mea din punct de vedere psihologic”, a conchis psihoterapeutul.
VEZI DEZBATEREA INTEGRAL:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
