„Bună, dragii mei. Revin cu un subiect și o întrebare care mi-a fost adresată frecvent: de ce m-am întors din Canada în România?”, începe Adriana mărturisirea sa, o confesiune sinceră care atinge o temă sensibilă pentru mulți români din diaspora. Emigrată în 1998, Adriana a lăsat în urmă o țară aflată încă în derivă economică, dar și începuturile unei cariere medicale.
De ce a plecat din România
Adriana își amintește clar momentul în care a decis să plece: „Tocmai obținusem un post de medic de familie în nordul Maramureșului. Salariul era echivalentul a 100 de mărci germane pe lună, o sumă cu care ori îmi plăteam curentul și mâncarea, ori achitam taxele către stat. Nu puteam face ambele lucruri în același timp.”
Condițiile în care își începea cariera erau, după cum povestește, „aproape imposibile”. Fără sprijinul părinților și al comunității locale, nu ar fi reușit să-și mențină nici măcar un trai modest. „Eram tânără, medic debutant, și nu mai aveam ce să pierd. Am plecat cu speranța că îmi voi construi o viață mai bună. Și chiar asta am făcut.”
În Canada, Adriana a muncit în sistemul de sănătate și a reușit să-și consolideze o carieră și o viață confortabilă. Dar, în 2022, după 24 de ani, a luat decizia de a reveni în România.
De ce se întoarce acum
„M-am întors pentru părinții mei. Au ajuns la o vârstă la care au nevoie de sprijinul meu fizic, nu doar de ajutor de la distanță. Am realizat că nu-mi mai permit să stau departe de ei.” În plus, Adriana a ajuns la vârsta la care în Canada poți cere pensionarea anticipată, la 55 de ani, și, chiar cu penalizări, poate beneficia de contribuțiile plătite în sistemul canadian.
„Am făcut un calcul rapid și am realizat că din pensia pe care o primesc pot trăi foarte bine, chiar confortabil, în România. Deci, până la urmă, tot din motive economice m-am întors.”
Un fenomen care prinde amploare
Adriana nu este un caz izolat. Ea spune că motivele întoarcerii sunt multiple și variază de la om la om, dar există câteva constante care se regăsesc în tot mai multe povești.
„Mulți se întorc pentru că le este foarte greu acolo. Costul vieții a crescut enorm. Inflația, prețurile la locuințe, la alimente, la transport, toate au crescut în ultimii ani. Chiar dacă ai un salariu bun, nu mai rămâi cu mare lucru la sfârșitul lunii.”
Un alt factor important este legat de familie: „Copiii au crescut, au devenit independenți, și nu mai e același sens pentru a rămâne acolo. Sau, dimpotrivă, unii români au copii mici și nu sunt de acord cu direcția în care merge sistemul educațional din Canada. Curentele progresiste, ideologiile de gen sau temele sensibile din educația sexuală nu sunt pe gustul tuturor. Sunt părinți care preferă să-și crească copiii în România, unde aceste influențe sunt mai slabe sau chiar absente.”
Dorul , motivul tăcut, dar profund
Pe lângă aspectele materiale și ideologice, există un motiv invocat aproape instinctiv de toți cei care se întorc: dorul.
„Le e dor de casă. Le e dor de pământ, de energie, de prieteni, de familie. Dorul e o forță incredibilă, care nu se estompează în timp, ba din contră, se amplifică.” Adriana povestește că, oricât de mult s-ar fi adaptat în Canada, acel sentiment de „acasă” nu a dispărut niciodată.
„Canada este o societate multiculturală, democratică, foarte bine organizată. Oameni din țări aflate în conflict trăiesc ca vecini fără probleme , ucraineni cu ruși, israelieni cu iranieni. Dar, oricât de bine ai trăi, dacă nu te regăsești sufletește acolo, nu poți merge înainte toată viața. La un moment dat, simți că trebuie să te întorci.”
România, cu bune și rele
Adriana recunoaște că România nu este perfectă. Sistemul medical, birocrația, infrastructura, lipsa predictibilității , toate sunt probleme reale. Dar, spune ea, „aici am rădăcini. Aici simt energia care mă hrănește. Și oricât de greu ar fi, simt că viața are sens.”
Ea mai adaugă că, în ultimii ani, a observat o schimbare pozitivă în mentalitatea oamenilor, mai ales a celor întorși din diaspora. „Mulți vin acasă cu o altă viziune, cu alte standarde, cu dorința de a contribui. Și asta poate schimba România în bine, încet, dar sigur.”
Un nou început, în vechea patrie
Revenirea în România nu este pentru Adriana un pas înapoi, ci o nouă etapă. „M-am întors cu experiență, cu maturitate, cu resurse. Și vreau să le pun în slujba celor de aici.” Deși uneori se lovește de inerția sistemului sau de mentalități învechite, simte că este acolo unde trebuie.
„România e altfel când o vezi din afară. Dar când o trăiești din nou, simți că te vindecă în feluri pe care nici nu le bănuiai. Dorul se domolește, liniștea se așază. Și știi că ai făcut ce trebuie.”
Povestea Adrianei nu este doar o mărturie personală, ci și o radiografie subtilă a unei generații de români care, după ani de muncă și adaptare în străinătate, redescoperă România nu ca pe un loc abandonat, ci ca pe o alegere conștientă, matură și profundă. Iar motivul real pentru care mulți se întorc nu este neapărat o problemă din afară , ci o chemare dinăuntru.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
