Peste jumătate din badantele și lucrătorii casnici din peninsulă lucrează „la negru”, un fenomen care riscă să destabilizeze întregul sistem de îngrijire familială.
Datele Assindatcolf sunt alarmante: munca nedeclarată în sectorul casnic a urcat la 53,3% în 2023, față de 50,2% în 2020, în timp ce media națională pentru restul economiei este de doar 12-13%. Cu alte cuvinte, un lucrător casnic din doi este angajat ilegal, fără contract și fără protecție socială.
Președintele Assindatcolf, Andrea Zini, atrage atenția că nu este vorba de o preferință pentru munca la negru, ci de o situație economică disperată:
„Neregularitatea este un simptom al unui sistem care transferă aproape toate costurile de îngrijire asupra familiilor.”
Un îngrijitor la domiciliu poate costa în 2025 până la 1.800 de euro pe lună, o sumă imposibil de acoperit pentru majoritatea familiilor italiene. În același timp, deducerile fiscale și subvențiile sunt minime, insuficiente pentru a stimula angajarea legală.
Italia îmbătrânește accelerat. Crește nevoia de badante - multe dintre ele românce
Fenomenul este alimentat de o schimbare demografică dramatică. În ultimii 20 de ani:
Italia are 3,2 milioane de persoane în plus peste 65 de ani și 4,6 milioane în plus peste 80 de ani față de 2005.
Proiecțiile pentru 2035 arată un viitor și mai presant: peste 17,3 milioane de persoane vor avea peste 65 de ani, ar categoria 80+ va depăși 5,3 milioane.
Tot mai mulți trăiesc singuri: 4,5 milioane de vârstnici locuiesc singuri în 2024, iar cifra va urca la 6,2 milioane în 2044. Tocmai acești oameni depind în mod direct de badante, majoritatea provenite din Europa de Est - în special România.
Familiile nu pot susține costurile, statul nu oferă sprijin real
Assindatcolf indică drept cauză principală eșecul politicilor de sprijin financiar. Familiile suportă aproape integral costurile îngrijirii, iar sistemul fiscal nu este adaptat la realitatea demografică:
-deducerile sunt limitate,
-creditele fiscale inexistente,
-nu există un mecanism care să reducă povara financiară a angajării legale.
Astfel, munca la negru devine pentru multe familii singura soluție realistă, însă aceasta expune și angajații, și vârstnicii: fără contract, nu există asigurare, protecție la accidente, concedii sau garanții privind calitatea și continuitatea îngrijirii.
Străinii, esențiali, dar blocați de birocrație. Procedurile de imigrare rămân lente și insuficiente
Un alt factor agravează criza: fluxurile migratorii sunt prea lente, iar admiterile pentru lucrătorii casnici și îngrijitoare sunt insuficiente.
Deși româncele reprezintă o mare parte a forței de muncă din acest domeniu, familiile italiene se bazează tot mai mult și pe lucrători extracomunitari. Însă, potrivit Assindatcolf, decretele privind imigrația nu țin pasul cu nevoile reale.
Nu este o problemă doar de cote, ci de proceduri greoaie, lente și ineficiente, care întârzie luni de zile intrarea legală a noilor lucrători. În lipsă de soluții, familiile se orientează către angajări fără contracte de muncă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
