În ultimele luni, starea sa de sănătate s-a deteriorat semnificativ. Iliescu a fost internat în mai multe rânduri la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” din București, unde medicii au anunțat că suferea de afecțiuni cardiace și respiratorii severe. Ultimele buletine medicale indicau o stare critică, cu afectarea gravă a funcției respiratorii, menținută sub supraveghere permanentă.
Fostul șef al statului fusese spitalizat anterior și în anii trecuți, fiind cunoscut cu probleme cardiovasculare și intervenții medicale repetate. În ciuda acestor episoade, el rămăsese discret în viața publică, ultimele apariții fiind rare și limitate la evenimente oficiale.
Cine a fost Ion Iliescu
Născut la 3 martie 1930, Ion Iliescu a fost căsătorit din 1951, soția sa Nina Iliescu (Elena Șerbănescu) fiind partenera sa de-a lungul întregii cariere politice. Ion Iliescu, fostul președinte al României, a împlinit 95 de ani pe 3 martie 2025.
S-a născut la 3 martie 1930 în Oltenița, județul Călărași, fiind destinat să devină una dintre cele mai importante și controversate figuri ale istoriei României moderne. După absolvirea Liceului Spiru Haret din București în 1949, a studiat la Institutul Politehnic București și ulterior la Institutul Energetic al Universității din Moscova.
La vârsta de 9 ani, Ion Iliescu a fost înfiat de mătuța lui, Aristița, care avea să ajungă servitoare și bucătăreasă a Anei Pauker. Ana Pauker l-a ajutat pe Iliescu să fie trimis la Moscova pentru studii, un detaliu care va marca profund viitoarea sa orientare politică.
Cariera în Partidul Comunist Român
Din 1949 este membru al CC al UTM, iar secretar al organizației de tineret. A fost nominalizat și ales secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist în 1956, iar mai târziu ales în Comitetul Central al Partidului Comunist Român în 1965.
A servit pentru scurt timp ca șef al Departamentului de Propagandă, înainte de a prelua funcția de Ministru pentru Problemele Tineretului în 1967. Anul 1971 l-a propulsat în poziția de secretar al Comitetului Central al PCR, marcând apogeul ascensiunii sale în ierarhia partidului.
Însă relația cu Nicolae Ceaușescu s-a deteriorat progresiv. În 1972, a fost forțat să demisioneze din această funcție, deoarece Ceaușescu nu avea încredere deplină în el și credea că Iliescu ar putea să-i fie succesorul. După acest moment, a fost efectiv marginalizat din scena politică națională, deși și-a păstrat locul în Comitetul Central.
Ulterior, a fost exclus din viața politică, nefiind de acord cu unele decizii luate în forumul central de partid, ceea ce îl va poziționa într-o situație favorabilă în momentul prăbușirii regimului Ceaușescu.
Revoluția din 1989 și ascensiunea la putere
A jucat un rol major în revoluția din 1989 care a dus la răsturnarea și execuția lui Nicolae Ceaușescu. În haosul de după 22 decembrie 1989, Iliescu a devenit figura centrală a noii conduceri, fiind președinte al CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naționale) între 22 decembrie 1989 și 1992.
Ion Iliescu a servit ca primul și al treilea președinte al României din momentul tranziției către democrație. A ocupat funcția din 1989 până în 1996 și din nou din 2000 până în 2004.
Primul mandat (1990-1996)
Primul său mandat, între 1990-1992, s-a concentrat pe stabilizarea țării și punerea bazelor noului sistem democratic. Această perioadă a fost marcată de evenimente controversate, printre care mineriadele din iunie 1990, când minerii din Valea Jiului, sub conducerea lui Miron Cozma, au descins în București pentru a înăbuși manifestațiile antiguvernamentale.
În primul său mandat complet ca președinte ales (1992-1996), Iliescu a condus România printr-o perioadă dificilă de tranziție economică și socială, marcată de inflație, șomaj și restructurări industriale majore.
Al doilea mandat (2000-2004)
După o pauză de patru ani în care România a fost condusă de Emil Constantinescu, Iliescu a revenit la putere în 2000. Ion Iliescu a câștigat un nou mandat de președinte, cu 66,83%, dublu față de scorul obținut de Vadim Tudor: 33,17%.
Alegerile prezidențiale din anul 2004 au fost primele organizate după modificarea Constituției, în anul 2003, în care mandatul președintelui a fost extins de la 4 la 5 ani, iar Iliescu și-a încheiat cariera prezidențială la sfârșitul acestui mandat.
Activitatea post-prezidențială și controversele
Între 2004 și 2008 a fost senator din partea PSD, partidul pe care l-a fondat după transformarea Frontului Salvării Naționale. Iliescu este senator pentru Partidul Social Democrat (PSD), al cărui fondator și președinte de onoare este până în prezent.
În 2005 a fost începută o anchetă pentru a stabili rolul lui Ion Iliescu în mineriadele din 1990, iar anul acesta a fost pus din nou sub acuzare în dosarul Mineriadei, fiind vinovat de crime contra umanității.
Viața personală
Privind retrospectiv, Ion Iliescu rămâne o figură complexă și controversată a istoriei românești. Mandatele sale au marcat o perioadă de tranziție dificilă, cu realizări notabile în plan extern, dar și cu critici legate de ritmul reformelor interne și de gestionarea unor evenimente precum mineriadele.
Ion Iliescu a fost martorul și actorul principal al uneia dintre cele mai dramatice perioade din istoria României moderne. De la tânărul activist comunist crescut în umbra regimului sovietic, la liderul care a condus țara prin prima decadă a democrației post-comuniste, figura sa rămâne indisociabil legată de transformările majore prin care a trecut România la sfârșitul secolului XX și începutul celui de-al XXI-lea.
Indiferent de controversele care îl înconjoară, Ion Iliescu și-a lăsat amprenta asupra unei întregi epoci, fiind una dintre personalitățile definitorii ale tranziției românești de la comunism la democrație. Mandatele sale prezidențiale, cu toate realizările și criticile care le însoțesc, rămân o parte fundamentală a istoriei României contemporane.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
