Crime Caracal. Oamenii au primit o lecție de curaj. "E eroul nostru"

Pe străzile din Caracal e forfotă. Lumea aleargă, înjură şi trăieşte în durere drama care scoate la iveală deficienţe ale sistemului care ne pot afecta pe fiecare dintre noi. Conştienţi de asta, oamenii din Caracal se tem acum mai mult ca niciodată pentru viaţa lor şi a copiilor lor.

În zona centrală a oraşului Caracal, oamenii nu se feresc să vorbească despre impactul pe care crimele comise de Gheorghe Dincă, poate cel mai feroce criminal în serie de la Rîmaru încoace, l-a avut asupra lor.

Femei care locuiesc singure se vor gândi de două la siguranţa lor înainte să intre în scara blocului, bunicile unor adolescente se vor teme mai mult atunci când se va face ora la care nepoatele lor trebuie să se întoarcă acasă, iar bărbaţii, deşi vor să pară puternici, se vor pregăti cu mai multă îndârjire pentru a-şi apăra femeile din familie.

Crimele din Caracal au pus o umbră pe oraş, astfel încât atmosfera e una apăsătoare şi, poate, de neputinţă. Într-un fel sau altul, după Gheorghe Dincă, nimeni în România nu va mai fi superficial cu propria siguranţă. Iar în Caracal, acest sentiment este mai prezent ca oricând.

În apropierea farmaciei, de unde Gheorge Dincă şi-a cumpărat medicamente, o femeie în vârstă este speriată de cele întâmplate şi revoltată în acelaşi timp de momentele dramatice prin care a fost nevoită să treacă o copilă de 15 ani. Ea spune că nu mai poate dormi noaptea şi că se teme pentru viaţa ei.

„Vai de capul meu! Credeţi-mă că noaptea nu mai pot să mă odihnesc! Deja numai ceea ce văd la televizor m-a înfiorat. Chiar şi acum, când merg, mi se pare că văd în faţa ochilor acel monstru, acel nenorocit, acel criminal, care a luat viaţa unui copil nevinovat. Nu ştiu, eu zic pedepsire cu moartea. Asta trebuie! Asta, asta, pentru că nu se poate... Credeţi-mă că mi-e frică! Eu sunt şi singură, dorm şi singură în casă, copiii îmi sunt plecaţi şi când aud câinele lătrând, zic Doamne, telefonul cel puţin să-l am lângă mine! Dar dacă îmi ia telefonul, dar dacă îmi pune mâna la gură? Credeţi-mă, e ceva de disperat! Ceva de necrezut! N-am pomenit aşa de ceva în ţara noastră, în România noastră!", spune, îngrozită, femeia.

De departe se văd venind o bunică, însoţită de nepoata ei. Fata pare a fi apropiată ca vârstă de Alexandra. Le întreb direct dacă acum se tem mai mult decât înainte. Cu toate că adolescenta pare mai curajoasă, bunica spune cu tot sufletul că îi este frică şi că, desi avea de gând să renunţe la obiceiul de a-şi mai însoţi nepoata la şcoală, acum nu mai e atât de convinsă că decizia de a-i oferi celei mici independenţa e una corectă.

„E normal să-mi fie frică. Pentru ea (îşi arată nepoata-n.r.), chiar ne gândeam, trebuie s-o ducem la şcoală în fiecare zi", susţine femeia, care precizează că fata este în clasa a opta.

În timp ce adolescenta pare stânjenită de răspuns, bunica îşi continuă discursul: „N-am mai dus-o chiar aşa, că am zis că e mare, dar acum ne-am pierdut încrederea. Chiar nu ştiu ce să cred, criminalul spune o dată aşa, o dată aşa... Noi tot am învăţat-o cum să facă, dar de, cu ăştia nu te pui, nu se ştie niciodată!".

Bărbaţii pe care i-am întâlnit pe străzile oraşului spun, la unison, că trebuie luate măsuri dure pentru ca astfel de evenimente să nu se mai întâmple. Şi, în plus, ei cred că aceste crime au aşezat o pată pe întregul oraş, una pe care nici măcar timpul nu o va putea şterge.

Un domn între două vârste se declară revoltat de cele întâmplate şi spune că dacă nu se vor lua măsuri, nimeni nu se va mai putea simţi de acum înainte în siguranţă. Mai mult, el crede că Alexandra e eroina care a pus, prin curajul ei, punct unor astfel de întâmplări nefericite.

„Cred că acum trebuie să se ia nişte măsuri foarte dure, pentru că asta e una dintre crimele care s-a mediatizat foarte mult, dar, din ce se dă în presă, au fost de-a lungul timpului mai multe fete şi persoane de sex feminin care au dispărut până astăzi. Cred că acum a ieşit în evidenţă problema pentru că organele care trebuiau să se ocupe nu au răspuns prompt la... Fata aia, practic, a fost un erou. Dacă n-ar fi făcut ce a făcut, cred că individul, nenorocitul ăla, cred că ar fi continuat să facă şi în continuare ce a făcut", crede bărbatul.

Sentimentul că Alexandra Măceşanu este o eroină e, cumva, împărtăşit de aproape toţi locuitorii din Caracal. Şi el este cel mai bine transmis de un fost cadru didactic din zonă, profesoara pensionară Natalia Galiş. Am întâlnit-o vorbind cu nişte prieteni în centrul oraşului, toţi afectaţi de întâmplările atât de mediatizate din ultimele zile.

„Pentru mine, această elevă a Liceului Mihai Viteazu este eroina întregii ţări. Nu numai a acestei localităţi, localitatea noastră. Ea este eroina! Pentru că de la ea se vor mai depista multe alte lucruri. A plătit cu viaţa ei, da, aşa este! Dar vă spun că invididul ăsta, criminalul ăsta, credeţi dumneavoastră că nu se ştia de el de Poliţia din Caracal, de Poliţia judeţeană? Da, se ştia! Era în evidenţa lor sigur! El făcea taximetrie ilegală! Cum să nu ştii tu, să nu ai în evidenţă asemenea caractere ale municipalităţii, dar eu cred că este într-o reţea de trafic de persoane, precis! Sigur! Am urmărit în permanenţă situaţia de când s-a declanşat şi mi-a plăcut de procurorul de la DIICOT Bucureşti, dar după mine este meritul fetei. N-au fost în stare să depisteze casa unde s-a întâmplat. N-am cunoscut-o pe fetiţă, că sunt la pensie, dar colegele îmi spuneau că este o elevă bună şi implicată în activităţi culturale la nivel de liceu, Şi să ştiţi că este o mare pierdere! Şi vă mai spun ceva, dacă nu era nepoata lui Cumpănaşu nu se rezolva nimic. Se punea batista pe ţambal, cum s-a pus cu cealaltă, Luiza. Probabil sunteţi informată că părinţii au început să primească şi de o parte şi de alta ameninţări. Deci este clar că el face parte dintr-o reţea foarte serioasă nu numai în Olt, şi pe Dolj", susţine profesoara.

În aceeaşi zonă centrală a Caracalului, întâlnesc o altă bunică, însoţită de nepoata ei. Aceasta admite că, după cele întâmplate, se teme, un sentiment împărtăşit şi de bunica ei.

„Suntem îngroziţi de cele ce s-au întâmplat. Îmi pare foarte rău, nespus de mult, nişte suflete nevinovate... Am şi eu o fetiţă, cu care merg la şcoală în permanenţă. O duc, o iau, cu grijă să nu se întâmple ceva. Şi înainte de eveniment, în fiecare zi, sunt bunică, la ora 11.00 îmi iau copilul de la şcoală şi vin cu el de mână. Îmi pare foarte rău! Îmi pare rău de aceşti părinţi. Sunt alături de aceşti părinţi", spune femeia.

Chiar în faţa farmaciei de unde Gheorghe Dincă şi-ar fi cumpărat medicamente, două femei, pensionare, dezbat chiar acest subiect.

„N-am cuvinte să vorbesc despre acest om, să ştiţi. Era de urmărit, ca să vedem noi ce poate să facă un om. Iar cât priveşte poliţia, pe mine... Care poliţai poate să facă aşa ceva?... Convorbirile fetei cu aşa... Unde a fost omul ăsta până acum? Şi în ce fel au vorbit miliţienii este sub orice critică", crede una dintre ele.

Cealaltă aminteşte însă de curajul incredibil al Alexandrei Măceşanu. „Un copil de 15 ani să aibă atât curaj, încât să se înfrunte cu un...", în timp ce prima femeie completează: „Să vezi tot ce e în jurul tău, asta e ceva ce nu făcea niciun bărbat, darămite un copil!".

Oamenii din Caracal admit că au primit o lecţie de curaj de la un copil. Alexandra, conform Mediafax.ro.

[citeste si]

Get it on App Store Get it on Google Play

  Flux de stiri

Vezi cele mai noi stiri

  TOP STIRI CELE MAI

Iti place noua modalitate de votare pe stiridiaspora.ro?
Contact | Politica de confidențialitate | Politica cookies

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

diaspora.n-nxt.26