Sistemul de asistență familială din Italia funcționează diferit față de alte sectoare. Angajatorul, adesea chiar persoana asistată, nu este substitut fiscal, iar îngrijitoarea trebuie să își declare singură veniturile. În plus, regimul de muncă, fie că este part-time, fie că presupune locuirea în casa persoanei îngrijite, influențează direct contribuțiile și pensia.
O badantă cu contract part-time, de 24 de ore pe săptămână, acumulează doar 10 euro pe an la pensie. După 5 ani, aceasta înseamnă 50 de euro. După 10 ani, suma urcă la 100 de euro, iar după 20 de ani, la doar 200 de euro. Cu alte cuvinte, chiar și după două decenii de muncă, pensia lunară nu ar asigura nici măcar cheltuielile de bază
Situația celor care lucrează „la fix”, locuind împreună cu persoana asistată și muncind minim 54 de ore pe săptămână, este ceva mai bună, dar tot insuficientă. În acest caz, un an de muncă valorează 20 de euro la pensie. După 5 ani, contribuțiile se transformă în 110 euro, după 10 ani în aproximativ 220 de euro, iar după 20 de ani într-o pensie de 440 de euro, se arată într-o postare a revistei Rotalianul.
Pensia de 600 de euro din Italia se atinge după 32 de ani de muncă
Pragul de 600 de euro pensie este atins abia după 32-33 de ani de muncă legală la 54 de ore pe săptămână. În tot acest timp, badantele trebuie să muncească fără întreruperi, pentru a îndeplini și condiția obligatorie de 20 de ani de contribuții minime pentru acordarea pensiei la vârsta de 67 de ani.
Aceste calcule arată limpede disproporția dintre munca depusă și recompensa finală. Badantele petrec ani întregi îngrijind bătrâni și persoane dependente, deseori într-un regim de muncă epuizant, dar contribuțiile lor se traduc în sume aproape simbolice.
Pentru multe românce, aceste date sunt un semnal de alarmă. Ele pleacă în Italia cu speranța unui trai mai bun și cu dorința de a sprijini familia rămasă acasă. Trimit bani în România, plătesc facturi, susțin studiile copiilor sau investesc în locuințe, dar neglijează un aspect crucial: siguranța financiară la bătrânețe.
Deși pensia italiană de 440 de euro după 20 de ani de muncă „la fix” pare mai bună decât cei 200 de euro din regimul part-time, diferența rămâne prea mică pentru a oferi stabilitate. Mai mult, în lipsa unor reforme sau a unor soluții europene care să recunoască în mod real efortul acestor lucrătoare, multe badante riscă să ajungă la bătrânețe în situații de precaritate.
Problema scoate în evidență nu doar efortul uriaș al acestor femei, ci și nevoia unei dezbateri serioase privind recunoașterea muncii lor. Mii de românce din diaspora își sacrifică sănătatea și viața personală pentru a avea un venit decent în prezent, dar viitorul lor financiar rămâne o mare necunoscută.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
