Jurnaliștii spanioli spun că l-au găsit pe Ion Datcu în mijlocul străzii, dansând. Avea la el o boxă cu volumul la maximum. Românul folosește ecoul oferit de arcadele de pe strada Sierra del Cadi, din Vallecas, Madrid, pentru a amplifica sunetul muzicii și a sări dintr-o parte în alta, mișcându-și picioarele și brațele într-un dans haotic.
Pornește boxa ori de câte ori poate, dar mai ales în perioadele cele mai aglomerate. Măcar întrerupe tăcerea trecătorilor și, mai mult, îi înveselește pe cei care stau pe băncile din apropiere sau la terase. Dar nu are un program fix. Nici pentru asta, nici pentru alte fațete ale vieții lui. Ion Datcu trăiește improvizând. Într-o dimineață se plimbă prin zonă și încarcă niște gunoaie. O vreme a ajutat la asamblarea, curățarea și demontarea meselor unui bar. Și în funcție de anotimp, trebuie să își împacheteze lucrurile și să se mute temporar.
Românul doarme în aer liber
Pentru că Ion Datcu doarme în aer liber. Și nu are de ales decât să împacheteze salteaua, păturile și puținele lui bunuri. Poliția, spune el, îl obligă să elibereze locul unde stă. De obicei o fac cu răbdare, deși există și momente în care sunt mai puțin afectuoși. Sunt momente când îi aruncă totul fără avertisment. Sau în care încearcă să-l rețină. Sau chiar și atunci când îl văd ca pe o țintă ușoară pentru a-și revărsa furia și îi aplică lovituri.
Sunt acele momente în care Ion Datcu își schimbă brusc zâmbetul zimțat perpetuu și plânge fără să verse lacrimi. Românul crede în Dumnezeu și se încrede în providența Lui. Pentru că numai această entitate superioară în care crede orbește îi dă putere să continue. Și face o treabă grozavă, pentru că lui Ion nu i-a fost deloc ușor.
A fost arestat pentru un presupus atac sexual
La 42 de ani, el știe ce înseamnă să fugă din țara de origine, să petreacă luni de zile în închisoare pentru o infracțiune pe care nu a comis-o și pentru care încă așteaptă răspunsuri: în 2008 a fost arestat pentru un presupus atac sexual. Neavând o adresă, a fost plasat în arest preventiv până la ținerea procesului.
A fost nevoie de aproape patru ani pentru a se rezolva. 1.373 de zile mai exact. Iar când a plecat, cu o achitare și cu sigiliul care îi secunda nevinovăția, recompensa a fost de 1.000 de euro. O sumă infimă pe care Cesar Pinto, avocatul său, a revendicat-o, ulterior obținând alți 40.000 de euro.
Acum, avocatul vrea să ridice suma la 274.600 de euro despăgubirile pentru Ion, câte 200 de euro pentru fiecare zi petrecută în închisoare. Și nu ezită să ajungă și mai departe, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Spania. Român înjunghiat de propriul frate cu 12 lovituri de cuțit: Bărbatul este căutat de poliție
Acuzat de viol alături de alți doi conaționali
Ion Datcu este un băiat din Câmpina, un oraș din România. Mama lui a murit când era mic de cancer uterin și a rămas cu cele două surori și cu tatăl său. La un moment dat, el are probleme cu legea pentru un jaf și putea fi condamnat la trei ani de închisoare. Așa a decis să plece. A luat primul autobuz care pleca din Capitală. Două zile mai târziu, cu un rucsac și niște bani, coboară la Barcelona. De acolo merge direct la Madrid, un oraș care îi sună familiar.
Imediat ce ajunge, merge spre Casa de Campo. „Primul lucru pe care l-am văzut în metrou”, justifică el. Doarme într-o „casă verde” (de fapt, o colibă abandonată), pe care o împarte cu unii compatrioți. Și cu tot felul de oameni: sunt proxeneți care cutreieră zona asta cu rate mari de prostituție, sunt niște infractori, sunt grupuri care nu vin decât să enerveze... Încearcă să facă rost de bani strângând carton sau sticle. Și face pereche cu o fată care, spune el, „a băut și s-a drogat”. Într-o noapte, ea îi denunță. Pe el și pe alți doi băieți români. Îi acuză de viol. Și se duc în închisoare. După cum insistă el, a fost o poveste repetată: „A chemat poliția să profite de băieți și să-i facă să-l plătească”.
L-au despăgubit cu 1.000 de euro
Discursul lui Ion Datcu este uneori de neînțeles. Încă vorbește spaniola rudimentară. Este salvat datorită Andreei, o prietenă din zonă care nu numai că îl ajută la traducere, dar i-a dat cina de multe ori și îi păstrează actele și lucrurile importante pentru ca el să nu le piardă sau să i le fure.
Este adevărat că relatarea lui Ion este o rafală de date confuze, hohote de râs spontane, plâns în surdină sau răspunsuri neconectate la limbă și capacitatea sa de a șterge trecutul. Ceea ce nu este confuz însă sunt rapoartele detaliate ale ministerului, procesele-verbale ale avocatului Pinto, zecile de documente ale instanței pe care le-a acumulat de la 2 ianuarie 2008. În fiecare, se consemnează acea călătorie: nopțile din subsolurile Plaza de Castilla, lunile de taxare pentru diverse centre penitenciare din Peninsulă și libertatea amputată.
„Ceea ce i s-a întâmplat lui Ion este o încălcare clară a Drepturilor Omului”, spune Pinto, care și-a primit cazul prin carambola publicului și a apelat la el. Acest avocat, cunoscut în anumite cercuri pentru apărarea victimelor clauzelor abuzive în apartamentele lor sau a persoanelor vulnerabile, detaliază întregul proces. Ion Datcu intră în închisoare la acel început de an. Se întâmplă până în 11 octombrie 2011 nu se obține achitarea. În 2012 l-au compensat cu 1.000 de euro pentru „responsabilitate patrimonială”. Și avocatul își începe lupta: ceea ce dorește este ca clientului său să-i fie făcută dreptate.
Pinto susține că această compensație trebuie să țină cont de mai multe circumstanțe agravante. Vârsta lui fragedă, 27 de ani. Izolarea departe de familia lui. Și prejudiciul nu numai moral, ci și de muncă și de dezvoltare personală de care încă suferă. Adăugați la asta circumstanțele actuale. El a mers cu aceste resurse la Curtea Națională și apoi la Curtea Constituțională, care a acceptat propunerea și a returnat-o Justiției.
Ministerul a majorat plata la 40.000 de euro. Au intrat în vigoare pe 29 septembrie, dar nimic nu este lipsit de complicații: neavând NIE sau cont curent, Ion Datcu nu i-a putut încasa. Avocatul a fost cel care a primit despăgubirea și a făcut un transfer către tatăl său, în România, și a păstrat o sumă pe care i-a dat-o când s-au întâlnit.
Avocatul a cerut 274.600 de euro
Avocatul și victima acestui labirint birocratic așteaptă acum a doua decizie, cea de 274.600 de euro. Au admis plângerea spre procesare, dar procesul poate dura ani de zile. „Vrem să-i dăm un impuls”, susține Pinto. Alături de el este și Albano Vicente, un bărbat de 41 de ani din Madrid care l-a întâlnit într-o noapte când a văzut cum l-a atacat poliția și au devenit de nedespărțit. Ion Datcu își face cruce și se uită spre cer sperând că sfârșitul acestei neînțelegeri va veni curând și că acele zile din spatele gratiilor îi vor dispărea în sfârșit din memorie.
„Mi-am petrecut ziua în celulă. Nu m-au maltratat, dar au întins capcane pentru a mă pedepsi”, își amintește el acele zile în Ocaña (Toledo) sau Soto del Real (Madrid). Uneori, Ion Datcu este plin de speranță și uneori crede că totul este o conspirație împotriva lui și că nu va scoate niciodată nimic din asta. Spune chiar că l-au forțat să ia medicamente pentru că au insistat să pună diagnosticul unei probleme psihice. Până să sosească decizia, Ion Datcu evită să facă vreo prostie. De la cele mai cotidiene la cele legale. Prietena Andreea îl ajută cu carnetul de rezidență, îi oferă dușul zilnic și este în contact cu familia.
Avocatul său și Albano îi furnizează treptat banii care i-au mai rămas: 25.000 de euro au plecat la tatăl său și speră să-și cumpere o căsuță acolo, în România. Cu ce i-a mai rămas, ei caută un loc de închiriat la un preț rezonabil, fără succes: la excesele pieței imobiliare se adaugă lipsa de identificare. Din fericire, în cartier sunt oameni care-i întind mereu o mână de ajutor: într-o frizerie se tunde gratis, într-o tutungerie primește uneori o țigară și în afacerile de catering mai primește câte o cafea sau un sandviș.
„Viața aici este întotdeauna grea”
Nici de fata care l-a acuzat (care, susține el, acuzase și alți 37 de tineri) și nici de ceilalți români arestați odată cu el nu vrea să mai știe nimic. Unul dintre ei a fost mai norocos, datorită faptului că avea un partener și o casă, și a putut suporta procesul arestat la domiciliu. Celălalt conațional acuzat, care l-a însoțit până la ultima propoziție, este un om al străzii. Uneori se întâlnește inopinat cu el într-un parc din apropiere. Dar Ion nu vrea să-l vadă, deoarece evită să stea cu alte persoane „fără adăpost” la fel cum evită adăposturile, unde vorbește despre „jafuri, bătăi” și o viață cu care nu este obișnuit.
Pe scurt, se distanțează de cei care poartă o dependență sau provoacă probleme. „Nu toți cei care trăim pe stradă suntem nebuni sau criminali, dar viața aici este întotdeauna grea”, avertizează el. Ion Datcu îndură un trecut nedrept și așteaptă o răsplată incertă. Dacă aceasta va veni, el nu va sărbători în mod exagerat. Va schimba doar un singur detaliu: își va schimba locația obișnuită și se va mișca pe un ring de dans aflat în interior, unde nu va avea nevoie de boxă și mii de oameni care să-l urmărească, a încheiat Ion povestea.
-----------------------------------------------------
Dacă doriți să fiți notificați direct pe WhatsApp, atunci când apare o nouă știre de interes EXCLUSIV pentru românii din SPANIA, puteți intra pe grupul de WhatsApp al cititorilor fideli StiriDiaspora accesând următorul link:
-> https://chat.whatsapp.com/GS0fhMGHpuhLxn63v90nS4
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
