Aceasta este cea mai mare schimbare din satul românesc. ”E mai greu că nu mai e nimeni pe-aici, prin jur”

Se schimbă familia. Structura ei. 

Dacă în urmă cu câteva decenii familia extinsă reprezenta principala formă de solidaritate socială în mediul rural, migraţia economică, scăderea natalităţii şi urbanizarea au modificat profund relaţiile dintre generaţii.

Tinerii pleacă de la sat

Gospodăria rurală, odată animate de familii formate din multe persoane, din mai multe generații, de animale și grădini mari și bogate, a ajuns astăzi o umbră a ce era. 

În toate judeţele ţării, tot mai mulţi tineri aleg să plece către marile centre urbane sau în străinătate, în timp ce părinţii şi bunicii rămân în localităţile de origine. Rezultatul este apariţia unui număr în creştere de gospodării formate din una sau două persoane vârstnice, aflate adesea la distanţă de copiii şi nepoţii lor.

Sociologia arată că una dintre cele mai importante resurse ale unei comunităţi este capitalul social, adică reţeaua de relaţii, încredere şi sprijin reciproc care îi leagă pe oameni. Atunci când copiii pleacă, iar interacţiunile dintre generaţii se reduc, comunităţile pierd treptat o parte din acest capital social.

”Am trei copii, vorbesc zilnic cu ei la telefon”

Interacţiunea directă, povestitul au fost înlocuite cu discuţiile scurte, la distanţă, iar momentele care odinioară reuneau familia - mesele de sărbători, muncile agricole, evenimentele religioase - au devenit rare sau chiar au dispărut. 

”Am trei copii, dar de când a murit soţia eu locuiesc singur. Vorbesc cu ei aproape zilnic la telefon, dar nu mă pricep cu telefoane din astea sofisticate cu poze, filmări. E bine şi aşa, că altădată nu erau nici telefoane, dar nici nu aveam nevoie de ele. Nu e uşor singur, dar Îi mulţumesc lui Dumnezeu că sunt sănătos, că El ne ţine pe toţi”, spune Ştefan, 73 de ani, din comuna Castranova, notează Agerpres. 

În acest context, se observă şi o schimbare a rolului bunicilor. Dacă în trecut aceştia participau activ la creşterea nepoţilor şi la transmiterea valorilor tradiţionale, astăzi mulţi dintre ei trăiesc experienţa unei bătrâneţi marcate de izolare socială.

”Nu mai e nimeni prin jur, majoritatea au murit”

”Am tot ce îmi trebuie în gospodărie, am pensie, mă pot întreţine, nu asta e problema. Când mă sună, copiii mă întreabă de fiecare dată dacă am mâncare. Păi mâncarea e problema? Le-am spus să nu îşi mai facă griji cu mâncare că nu mâncarea mă ţine. Dumnezeu mă ţine. E mai greu că nu mai e nimeni pe-aici prin jur, majoritatea au murit, e multă pustietate”, ne mai spune Ştefan.

În absenţa unui reînnoiri generaţionale, multe comunităţi au intrat într-un proces accentuat de declin demografic.

”Copiii au plecat unde au găsit de muncă. Îi înţeleg şi pe ei, dar satul s-a schimbat”

”Pe vremuri erau copii pe uliţă, acum vezi numai bătrâni. Mulţi dintre noi am rămas singuri. Copiii au plecat unde au găsit de muncă. Îi înţeleg şi pe ei, dar satul s-a schimbat”, afirmă o femeie de 82 de ani din comuna Gogoşu.

”Când eram tânăr, într-o curte locuiau bunicii, părinţii şi copiii. Acum, în multe gospodării a rămas doar câte un bătrân. Asta este cea mai mare schimbare pe care am văzut-o în sat”, afirmă un bărbat de 69 de ani din comuna Cetate.

Totuşi, mediul rural păstrează încă mecanisme importante de solidaritate. Biserica, vecinătatea şi relaţiile informale continuă să ofere sprijin persoanelor în vârstă. În multe sate, vecinii sunt cei care ajută la cumpărături, la lucrările gospodăreşti sau în situaţii de urgenţă. Aceste forme de ajutor reciproc reprezintă o resursă socială esenţială pentru menţinerea coeziunii comunitare.