Povara fiscală din Germania apasă în mod disproporționat asupra populației, în special a celor cu venituri mici și medii, comparativ cu alte țări europene. În ciuda promisiunilor din acordul de coaliție privind reducerea contribuțiilor sociale, realitatea indică o direcție contrară: costurile forței de muncă continuă să crească, iar nivelul de satisfacție al cetățenilor rămâne scăzut.
Un studiu recent realizat de BuchhaltungsButler și DataPulse arată că germanii plătesc, în medie, 47,9% din salariul brut sub formă de impozite și contribuții la pensii, asigurări de sănătate, îngrijire pe termen lung și șomaj. Economistul Martin Werding avertizează că această pondere ar putea ajunge la 45% până la sfârșitul legislaturii actuale.
Venituri mici, presiune mare
Potrivit studiului, persoanele fără copii care câștigă până la 50% din salariul mediu brut (52.159 euro) păstrează doar 59% din venit după deduceri. Cei cu venituri medii rămân cu 52%, aproape identic cu persoanele care câștigă dublu față de medie. Această distribuție ridică întrebări privind echitatea sistemului fiscal german, întrucât diferențele de tratament între categoriile sociale sunt minime.
Germania se situează printre cele mai puțin favorabile țări europene în privința scutirilor fiscale pentru veniturile mici. Doar Ungaria și Slovenia se află într-o poziție mai defavorabilă. În contrast, în Franța, cei cu venituri mici păstrează 80% din salariul brut, în timp ce bogații rămân cu doar 45%. În Elveția, media este de 77%, cu 82% pentru cei mai săraci și 71% pentru cei mai bogați.
Comparații cu limite
Totuși, compararea directă a sistemelor fiscale din Europa trebuie făcută cu precauție. În Elveția, de exemplu, sistemul de asigurări de sănătate funcționează diferit, fiecare cetățean având posibilitatea să-și aleagă furnizorul și să plătească o coplată, în funcție de prima lunară. În Regatul Unit, pensiile sunt în mare parte finanțate de angajatori, iar angajații contribuie între 0% și 8%, în funcție de venit și clasă ocupațională. După 35 de ani de contribuții, pensia standard este de aproximativ 266 de euro pe săptămână.
Paradoxul fericirii în Germania
Pornind de la ipoteza că impozitele mai mari ar trebui să ducă la o satisfacție mai mare în rândul populației – prin prisma serviciilor publice oferite – autorii studiului au analizat și datele din „Raportul Mondial privind Fericirea”. Rezultatul: Germania ocupă doar locul 16 în Europa, ceea ce, spun autorii, subliniază o „contradicție problematică”. Deși germanii plătesc mult, nu percep o îmbunătățire vizibilă a calității vieții.
Guvernul, acuzat de lipsă de echitate fiscală
Problema justiției fiscale pare să devină tot mai evidentă. Cetățenii simt că nu primesc suficiente beneficii în schimbul contribuțiilor mari, iar sistemul face prea puțină diferențiere între cei bogați și cei săraci. Wiebke Esdar, lider adjunct al grupului parlamentar SPD, susține că soluția este reforma impozitului pe venit, așa cum a fost convenită în acordul de coaliție, pentru a reduce povara fiscală asupra familiilor muncitoare. SPD propune creșterea impozitelor pentru cei cu venituri foarte mari, însă nu există încă o majoritate pentru această măsură în Bundestag.
„Susținem compromisul din acordul de coaliție, dar poziția noastră rămâne clară: vrem ca super-bogații din această țară să plătească impozite mai mari, pentru a ușura viața multor oameni”, a declarat Esdar.
Modele alternative: Elveția și Danemarca
Studiul arată că alte modele sunt posibile: Elveția demonstrează că taxe mai mici pot coexista cu o satisfacție ridicată, în timp ce Danemarca arată că impozitele mari pot fi acceptate de populație dacă sunt însoțite de servicii publice eficiente. Pentru Germania, provocarea rămâne aceea de a găsi un model funcțional care să echilibreze echitatea fiscală cu sustenabilitatea bugetară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
