În Italia, datele oficiale ale Institutului Național de Previdență Socială (INPS) arată că, în 2024, pensia medie brută lunară a fost de 2.142,60 euro pentru bărbați și de 1.594,82 euro pentru femei. Aceste valori se mențin și în 2025, fiind rezultatul unui sistem contributiv în care anii de muncă și nivelul salariului influențează decisiv suma finală. Diferența de aproximativ 34% între sexe este pusă de specialiști pe seama diferențelor de carieră, salarii și perioade de întrerupere a activității.
În Spania, Ministerul Incluziunii, Securității Sociale și Migrațiilor a anunțat că, începând cu 1 ianuarie 2025, pensiile contributive au fost indexate cu 2,8%, ceea ce a ridicat media la 1.481,35 euro. Alte date publicate în ianuarie arată o creștere de 4,5% față de anul precedent, ducând pensia medie generală la peste 1.300 de euro, iar pensia medie de „jubilación” (echivalentul pensiei de limită de vârstă) la aproape 1.500 de euro. Astfel, diferența față de Italia rămâne de cel puțin 600–700 de euro lunar în favoarea italienilor, însă trebuie avut în vedere că aceste sume sunt brute și supuse impozitării.
Unde e mai convenabilă vârsta de pensionare dintre Spania și Italia
Când vine vorba de vârsta de pensionare, lucrurile se echilibrează. În Italia, pragul legal pentru pensia standard („pensione di vecchiaia”) este de 67 de ani. Cu toate acestea, vârsta efectivă la care oamenii ies din activitate este mai mică, aproximativ 64 ani și 5 luni în 2024, datorită opțiunilor de pensionare anticipată precum „Quota 103” sau mecanismele destinate celor cu stagii lungi de cotizare. În 2025, legislația bugetară menține posibilitatea pensionării la 64 de ani pentru cei cu cel puțin 25 de ani de contribuții și o pensie calculată de cel puțin trei ori valoarea indemnizației sociale (circa 1.600 de euro).
În Spania, de la 1 ianuarie 2025, vârsta legală de pensionare este de 66 de ani și 8 luni pentru persoanele cu mai puțin de 38 ani și 3 luni de contribuții. Pentru cei care au atins sau depășit acest prag de contribuții, vârsta scade la 65 de ani. Practic, pentru muncitorii cu o carieră completă, Spania oferă un avantaj față de Italia, chiar dacă doar de doi ani în cazul pensionării standard.
Diferențele de cost al vieții schimbă însă modul în care sunt resimțite aceste pensii. În Italia, în special în nordul țării, costurile cu locuința, utilitățile și alimentele sunt mai ridicate decât în multe regiuni spaniole. În schimb, în sudul Italiei, cheltuielile sunt mai apropiate de cele din regiunile mai ieftine ale Spaniei. În Spania, costul vieții variază considerabil între zone precum Madrid sau Barcelona, unde prețurile sunt ridicate, și regiuni precum Extremadura sau Andaluzia, unde cheltuielile sunt semnificativ mai mici. Astfel, o pensie mai mică poate oferi în unele zone spaniole o putere de cumpărare comparabilă cu cea din Italia.
Îmbătrânirea pune presiune pe sistemul de pensii
Sistemele din ambele țări se confruntă cu aceeași provocare majoră: populația îmbătrânită și scăderea numărului de contribuabili activi pun presiune pe bugetele publice. Italia cheltuie peste 16% din PIB pentru pensii, una dintre cele mai mari ponderi din UE, în timp ce Spania depășește 13%. În 2025, guvernele celor două state au menținut indexările automate legate de inflație, dar specialiștii avertizează că, fără reforme suplimentare, sustenabilitatea acestor sisteme va fi pusă la încercare în următorii ani.
Pentru românii care au muncit și cotizat în aceste țări, alegerea locului de pensionare depinde de mai mulți factori: nivelul pensiei acumulate, condițiile pentru pensionare anticipată, impozitarea și costul vieții în regiunea aleasă. Italia rămâne mai atractivă pentru cei care urmăresc un venit lunar mai mare, dar Spania poate fi mai avantajoasă pentru cei care vor să se retragă mai repede și să beneficieze de cheltuieli mai reduse.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
