Propunerea luată în calcul este introducerea unei flat tax de 5% pentru veniturile obținute din ore suplimentare, ture de noapte și muncă în zile de sărbătoare legală. Practic, ar fi vorba de o impozitare separată și mult mai avantajoasă față de actualul sistem de impozitare progresivă, unde cotele variază între 23% și 43%, în funcție de venituri.
Măsura ar urma să fie aplicată angajaților cu venituri anuale de până la 80.000 de euro, iar suma maximă scutită ar fi plafonată la aproximativ 3.000 de euro. Cu alte cuvinte, angajații care fac ore suplimentare sau lucrează de sărbători ar putea păstra mai mulți bani din ceea ce deja câștigă.
Cum funcționează sistemul actual
În prezent, impozitul pe venit în Italia - IRPEF - este calculat pe tranșe: 23% pentru venituri până la 28.000 de euro, 35% pentru venituri între 28.001 și 50.000 de euro și 43% pentru salarii ce depășesc acest prag. La aceste cote se adaugă și taxele regionale și municipale, ceea ce reduce considerabil venitul net al angajaților.
De exemplu, o oră de muncă suplimentară plătită cu 10 euro brut se transformă, în realitate, în doar 6,5 - 7 euro net, diferența fiind „mâncată” de taxe și contribuții.
Dacă s-ar introduce cota unică de 5%, lucrurile ar arăta diferit: contribuțiile sociale ar rămâne aceleași, dar povara fiscală ar scădea mult, iar angajatul ar primi mai mult în mână.
Cât ar putea câștiga angajații
Un calcul simplu arată că, pentru 1.000 de euro pe an câștigați din ore suplimentare, diferența în funcție de impozitare este consistentă.
-Un angajat aflat în tranșa de 35% ar economisi aproximativ 300 de euro.
-Un salariat aflat în tranșa cea mai înaltă, de 43%, ar câștiga chiar peste 350 de euro în plus.
-În termeni concreți, cei care adună între 500 și 1.500 de euro din ore suplimentare și ture festive într-un an ar putea să beneficieze de un plus net între 150 și 450 de euro.
Reguli stricte pentru orele suplimentare
Legislația italiană prevede că durata normală a timpului de lucru este de maximum 40 de ore pe săptămână, însă aceasta poate fi redusă prin contractele colective. Tot legea stabilește că limita maximă, inclusiv orele suplimentare, nu poate depăși 48 de ore săptămânal, calculate ca medie pe o perioadă de șase luni - un an.
Nu există un plafon strict pe zi, dar salariatul are dreptul la minimum 11 ore de odihnă consecutive, ceea ce înseamnă că o zi de lucru nu poate depăși 13 ore.
Orele care depășesc programul normal sunt considerate ore suplimentare și trebuie plătite cu o majorare față de salariul de bază. Pentru angajații part-time există și categoria de ore suplimentare „suplimentare”, adică acelea care trec peste contractul individual, dar nu depășesc pragul de 40 de ore săptămânale.
Impactul măsurii
Dacă această măsură va fi adoptată în legea bugetului, Italia va face un pas important în direcția reducerii poverii fiscale pe muncă - una dintre cele mai criticate probleme ale pieței italiene de joburi. Angajații ar putea simți direct beneficiul, iar companiile ar putea avea mai multă flexibilitate în gestionarea programelor de lucru.
Pentru mulți salariați, în special cei care depind de orele suplimentare pentru a-și rotunji veniturile, o astfel de reducere fiscală ar însemna o gură de oxigen într-un context economic în care inflația și costurile ridicate ale vieții continuă să pună presiune pe bugetele familiale.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
