Lucia Efrim se lupta cu o boală grea. În ultimele luni a fost internată la Institutul Clinic Fundeni.
"Lucia Efrim sau, cum o cunoaștem toți, Toto.
Inima ei mare și generoasă a încetat să bată noaptea trecută.
A fost omul cel mai întreg pe care am avut șansa să îl întâlnesc. Un om care și-a dedicat viața prietenilor, care se dăruia cu totul, care și-a trăit viața pentru ceilalți.
Toto a fost o explozie permanentă de energie, un vulcan. Ne-a impulsionat și transformat pe cei care am cunoscut-o. E omul care te suna să afle ce mai faci, își amintea de aniversările tuturor și aducea cele mai frumoase cadouri – potrivite, personale, de neuitat.
Când am cunoscut-o, era jurnalistă la Mediafax. Intransigentă, cu principii și opinii ferme (pe care și le schimba doar dacă veneai cu multe argumente), lucra enorm și se consuma pentru fiecare subiect pe care îl trata. Pentru că, dincolo de cazuri sau știri, vedea mereu oamenii și durerile lor. Așa a fost toată viața, cu extrem de multă atenție pentru oameni și un rar simț al solidarității.
Când a început războiul din Ucraina, a petrecut aproape două luni în Gara de Nord, ajutând refugiații care ajungeau acolo. Le dădea sfaturi, le găsea mâncare, haine sau un loc de dormit. Eram plecat atunci la Paris, și m-a sunat de mai multe ori să mă întrebe dacă poate folosi apartamentul meu pentru mame ucrainence cu copii.
A fost un om vesel, cu o bucurie molipsitoare. Gata oricând să organizeze o petrecere, chiar și după o zi grea. Iar când se supăra, o făcea cu aceeași intensitate – dar și supărările treceau repede, adesea lângă un pahar de vin. A dăruit dragoste și a fost iubită pe măsură. O asistentă din spitalul unde a fost îngrijită în ultimele două luni îmi spunea că nu a mai văzut vreodată atâția vizitatori la un pacient – semn al atașamentului față de ea.
Iar pentru noi, Niculeștii, Toto a fost, în ultimii 25 de ani, o soră. A fost alături de noi în toate momentele – vesele și triste – ale unei familii, ne aduna, ne împăca, ne ținea aproape. Tristețea noastră e azi imensă.
Recitesc ce am scris și îmi dau seama că e departe de a surprinde ce a fost Toto.
Toto era viața însăși. Și e incredibil să vezi că viața poate să moară.
PS. Mulțumiri doamnei doctor Daniela Zob și tuturor colegelor și colegilor din echipa sa, pentru felul în care a fost îngrijită în ultimele două luni la Institutul Oncologic București.
Mulțumiri, de asemenea, dnei doctor Lidia Kajanto și echipei sale, pentru grija și sprijinul constant din ultimul an și jumătate de tratament.
Și un gând cald pentru dna doctor Anca Coliță, de la Spitalul Fundeni, eficace și discretă în modul în care ne-a ghidat.
Și nu în ultimul rând, mulțumiri personalului de la clinica M Care, unde a fost foarte bine îngrijită în ultimele zile.
Îngerul păzitor al lui Toto în această ultimă perioadă a fost Ozana Oancea: model de prietenie devotată, organizare și comunicare cu prietenii.
Înmormântarea va avea loc sâmbătă, la Cimitirul Bellu ortodox, iar cei care doresc să o salute pentru ultima oară o vor putea face de mâine, la capela din același cimitir. Voi reveni ulterior cu orele.
Dumnezeu să îi odihnească în pace sufletul ei mare și bun," a transmis Luca Niculescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
