Locuitorii din Villa Literno, localitate agricolă din provincia Caserta, s-au adunat zilele trecute pentru a-și lua rămas bun de la Maria Cojocaru, o româncă stabilită în Italia, cunoscută pentru munca ei ca bonă și îngrijitoare. După nouă luni de incertitudine birocratică și de căutări ale rudelor, comunitatea care a adoptat-o a decis să nu o lase singură pe ultimul drum.
Maria Cojocaru a părăsit România în urmă cu mulți ani, căutând un trai mai bun, și a ajuns la Villa Literno, unde a lucrat pentru mai multe familii italiene. Era apreciată pentru discreția și respectul ei, iar toți cei care au cunoscut-o au avut numai cuvinte de laudă. Inclusiv preotul paroh, Don Adriano, și-o amintește ca pe o prezență tăcută, care prefera să se roage în biserică fără să atragă atenția asupra ei.
Moartea sa subită, produsă în ianuarie, a lăsat comunitatea în șoc. Procedurile oficiale pentru identificarea rudelor au fost demarate, însă nimeni nu s-a prezentat. În ciuda trecerii timpului și a verii care aduce de obicei uitarea, prietenii și vecinii Mariei nu au renunțat.
Sprijiniți de primar, de carabinieri și de parohie, aceștia au strâns fonduri pentru a organiza înmormântarea, convinși că femeia merita o despărțire demnă, scrie publicația Avvenire.
În acte e "necunoscută". Pentru oameni a fost Maria
Trupul său a fost eliberat abia marțea trecută. Documentele oficiale au trecut-o la categoria „necunoscută”, însă pentru cei din Villa Literno, Maria nu era o străină. Avea un nume, un chip și o poveste pe care întreaga comunitate o cunoștea. Don Adriano a anunțat organizarea slujbei, a invitat credincioșii și a cerut ca organistul să cânte în memoria ei. Familiile pentru care lucrase au fost primele care au venit să își ia rămas bun.
Bisericuța unde Maria obișnuia să se oprească la rugăciune s-a umplut de oameni. În timpul omiliei, preotul a evocat povestea ei: o copilă săracă din România, devenită femeie curajoasă, care a luptat pentru un viitor mai bun și care, în Italia, a învățat nu doar limba, ci și obiceiurile celor pe care i-a îngrijit. „Poate visa să se întoarcă într-o zi acasă, dar soarta a decis altfel. A rămas cu noi”, a spus Don Adriano.
Pe mormântul ei, alături de flori și de o lampă votivă, a fost așezată o fotografie și o placă funerară: „Maria Cojocaru, născută în România pe 4 octombrie 1959 – decedată la Villa Literno (Caserta) pe 23 ianuarie 2025”.
„Ceea ce comunitatea a făcut pentru Maria arată că solidaritatea depășește granițele de limbă, cultură sau religie. A fost un gest de credință și de umanitate, un semn că, atunci când oamenii aleg să fie vecini și nu străini, compasiunea prinde rădăcini”, a transmis preotul paroh.
Maria Cojocaru a fost condusă pe ultimul drum de oameni care nu i-au fost rude prin sânge, dar care i-au devenit familie în anii petrecuți în Italia.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
