Germania se confruntă cu o realitate îngrijorătoare: numărul persoanelor aflate în risc de a-și pierde locuința a crescut semnificativ în ultimul deceniu, iar printre cele mai afectate categorii se află migranții din Uniunea Europeană, inclusiv români.
În marile orașe germane, imaginea a devenit aproape obișnuită: bărbați, de obicei în grupuri mici, petrecându-și zilele și nopțile sub cerul liber. Ei pot fi întâlniți în zonele pietonale, prin parcuri sau în jurul gărilor, adesea în condiții igienice mizere și aparent fără sprijin din partea nimănui. Cei care trec pe lângă ei aud de multe ori conversații în poloneză, română sau bulgară.
Un raport recent al Asociației Federale pentru Asistență în Cazuri de Criză Locativă (BAG W), citat de publicația germană Der Spiegel, scoate la iveală nu doar dimensiunea fenomenului, ci și diferențele dramatice dintre cetățenii germani și cei străini.
Locuință pierdută nu înseamnă întotdeauna traiul pe stradă
Raportul subliniază o distincție esențială: lipsa unei locuințe nu echivalează întotdeauna cu traiul pe stradă. Mulți dintre cei înregistrați nu mai au un spațiu închiriat legal, dar reușesc temporar să locuiască la rude, prieteni sau în adăposturi de noapte. Doar 17% dintre persoanele aflate în criză locativă acută nu au nicio posibilitate de adăpost peste noapte, în timp ce alți 15% depind de centre de urgență care trebuie părăsite în timpul zilei.
Unul dintre cele mai dramatice aspecte scoase la iveală de statistici este faptul că și copiii ajung literalmente pe stradă. În 5,4% dintre gospodăriile cu minori, lipsa adăpostului este totală, un fenomen care ridică semne de întrebare cu privire la măsurile de protecție socială existente.
„Ne confruntăm cu structuri exploatatoare, prin care antreprenorii se îmbogățesc deliberat”, avertizează Joachim Krauß, specialist în migrație la BAG Wohnungslosenhilfe. Potrivit acestuia, scenariul este adesea similar: cetățenii UE intră liber în Germania, fiind protejați de dreptul la circulație. Ei acceptă locuri de muncă în condiții precare sau chiar nereglementate, în construcții, agricultură, curierat ori logistică. Angajatorii le oferă uneori și cazare, de regulă în containere sau în apartamente supraaglomerate. Dacă sunt concediați – uneori după accidente de muncă – pierd nu doar venitul, ci și locuința.
În acel moment, intervine un al doilea obstacol: autoritățile locale. „Multe municipalități nu își respectă obligația legală de a asigura cazare persoanelor fără adăpost”, spune Krauß.
Străinii, disproporționat de afectați
Migranții fără cetățenie germană reprezintă 35,4% dintre persoanele aflate în criză locativă, mult peste ponderea lor în populația totală (14,5% în 2023). Specialiștii avertizează însă că cifrele reale ar putea fi chiar mai mari, având în vedere că multe centre de asistență nu colectează date oficiale. Estimările personalului din teren arată că în unele adăposturi jumătate dintre beneficiari sunt străini.
Experții BAG W explică această creștere prin trei procese: migrația din Europa de Est și Sud-Est, valul de refugiați declanșat în 2015 și, mai recent, sosirea ucrainenilor fugiți din calea războiului. În doar nouă ani, proporția străinilor aflați în evidențele serviciilor de asistență a crescut de la 21% la 38%.
Majoritatea non-germanilor fără locuință (aproape 60%) provin din afara Uniunii Europene, iar circa 40% din interiorul UE. Un procent mic, de 0,5%, este reprezentat de persoane apatride.
Românii și alte comunități est-europene, printre cele mai vulnerabile
Datele arată că mulți dintre cei care ajung în Germania din România sau alte state din Europa de Est vin pentru un loc de muncă, dar ajung în situații abuzive. Contractele de muncă sunt adesea mascate sub forme intermediare, fără înregistrare la asigurările sociale și cu salarii reținute parțial sau complet. În cazuri extreme, muncitorii sunt aduși seara la centre de urgență și preluați dimineața de același angajator – un mecanism cinic de maximizare a profitului pe seama vulnerabilității lor.
Statisticile arată că persoanele fără cetățenie germană au mai des un loc de muncă decât germanii în aceeași situație (23,1% față de 12,8%). În același timp, familiile străine sunt de trei ori mai expuse: 18% dintre gospodăriile cu cetățenie non-germană includ copii, față de doar 6% dintre cele germane. În rândul femeilor străine, aproape 4 din 10 cresc un copil.
Nivel educațional scăzut și diplome nerecunoscute
Lipsa studiilor reprezintă un alt factor agravant. Dacă un german fără locuință are rareori un nivel educațional ridicat, în cazul migranților problema este și mai accentuată: o treime nu are deloc diplomă de școală, iar mulți dintre cei calificați se confruntă cu nerecunoașterea oficială a pregătirii obținute în țara de origine.
Spre deosebire de refugiații extracomunitari, care beneficiază de acces la ajutoare sociale și asigurări medicale, cetățenii UE se află într-o zonă gri. Deși au drept de ședere și de muncă, dacă nu reușesc să se angajeze, sunt excluși de la majoritatea prestațiilor sociale și riscă să-și piardă dreptul de rezidență. În consecință, 27,5% dintre europenii fără locuință nu au nici măcar asigurare medicală, un procent dublu față de alți migranți și similar cu situația germanilor marginalizați.
Municipalitățile, între indiferență și implicare
Responsabilitatea pentru sprijinirea persoanelor fără locuință revine în mare parte autorităților locale. Multe orașe refuză să ofere adăposturi cetățenilor UE, argumentând că aceștia s-ar putea întoarce în țările de origine și că lipsa lor de locuință ar fi „voluntară”. Specialiștii critică însă această interpretare, considerând-o ruptă de realitate.
Există și exemple pozitive: la München au fost înființate centre de consiliere și adăposturi dedicate migranților europeni, o dovadă că municipalitățile au marjă de acțiune atunci când aleg să intervină.
Raportul arată clar că fenomenul lipsei de locuințe nu mai poate fi privit exclusiv ca o criză socială germană, ci ca una europeană, alimentată de disparitățile economice dintre state. În cazul românilor și al altor cetățeni est-europeni, vulnerabilitatea este accentuată de condițiile precare de muncă și de lipsa unei plase de siguranță sociale. Specialiștii cer măsuri coordonate la nivel european pentru a preveni ca tot mai multe familii să fie împinse la marginea societății.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
