Mișu Negrițoiu, economist, fost ministru de stat pentru coordonare, strategie și reformă și fostul președinte al ASF România, a fost întrebat dacă vom avea o criză a pepenilor de Dăbuleni.
El trage un semnal de alarmă nu asupra culturii în sine, ci asupra haosului din spatele distribuției: „Nu e o criză a pepenilor. E o criză de management”. Astfel, el a explicat cum lipsa de organizare distruge munca micilor producători.
Pepenii sunt vânduți la ieșirea din oraș, direct din căruțe sau dube, într-un lanț nesfârșit de improvizații. Fără sprijin logistic, producătorii ajung să-și vândă pepenii cu 20 de bani/kg, în ciuda unei veri întregi de muncă.
Soluția ar fi simplă, dacă s-ar dori implementarea ei. Modelul există deja în alte țări europene: centre climatizate de colectare și depozitare, gestionate profesionist, care permit vânzarea produselor pe tot parcursul anului.
Problema nu afectează doar pepenii de la Dăbuleni, ci și roșiile românești, cartofii, ceapa sau prunele. Din lipsa unui lanț logistic coerent, aceste produse nu ajung în supermarketuri sau la export, ci rămân în piețe neamenajate, la mâna intermediarilor. Toată lumea vorbește de reformă, dar adevărata reformă începe cu piețe funcționale. Cât timp producătorii locali sunt lăsați la marginea drumului, România nu poate vorbi serios despre sprijinirea agriculturii.
„Cred că este o criză de management, mai degrabă, a pepenilor de la Dăbuleni decât a cultivării pepenilor și a producției. Adică tot ziceam de reforme, până la urmă piață funcțională. Asta este termenul de piață funcțională și pentru mine serviciile financiare sunt modelul de piață funcțională, eu am și fost în ele. Când ajungem, însă, la piața serviciilor agricole, este o piață nefuncțională. Și până la astea ar trebui să fie obiectivele politicului să organizeze, să zicem, distribuția de pepeni.
Ai o producție, ei nu sunt în stare, ca și producția de roșii, pentru că și în țările vestice și acum ai exemplu și în banii europeni, ca să faci centre de colectare și depozitare. Ai clădiri cu aerisire, cu climatizate, cu nu știu ce, și pe care unii le gestionează și în care aduni, de fapt, vinzi în perioada de sezon când este cerere și depozitezi și distribui ulterior când nu mai e producție.
Și atunci uniformizezi oarecum livrările în piață și în același timp și prețurile sunt oarecum uniforme pentru că atunci când este cerere și pune producție în iunie, iulie vinzi, probabil, cu un leu sau doi de kg și când este producție multă și cererea scade în august, o vinzi cu 20 de bani, ce se întâmplă la ieșirea din oraș, că au avut o contribuție să îl ridice la nivel de oraș, se așază căruțele într-un șir interminabil și mai vin niște samsari să le mai ia de acolo pepenii și munca lor de o vară este aproape degeaba, îmi e milă de ei când îi văd acolo așa și de complet neorganizați... (...)
De ce roșiile românești nu ajung în supermarketuri și tot ce sunt lucrurile astea tehnice de făcut, de depozitare, de sortare, de ambalare și cu cât dai pe o perioadă mai lungă din centrul aceasta distribuție cu atât prețul este mai competitiv și nu trebuie. Când ajunge să vinzi în piață, zici aoleu, am muncit atâta, și nu iau pe roșiile astea mai nimic, pentru că le vinzi numai în piață și le vinzi numai o perioadă scurtă”, a zis Mișu Negrițoiu la podcastul Avangarda cu Ionuț Vulpescu.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
