Acel drum trece la puţin peste 600 km de graniţele de est ale Italiei şi se desparte între Belgrad şi Pristina. De aproximativ 24 de ore, pericolele sale sunt vizibile pentru toţi. Duminică seara, disputa privind plăcuţele de înmatriculare din Kosovo - pe care autorităţile de la Pristina intenţionează să le standardizeze prin îngenuncherea unei minorităţi sârbe hotărâte să păstreze înmatriculările efectuate la Belgrad - a ajuns la un pas de confruntarea armată.
Iar în teritoriile nordice, regatul minorităţii sârbe, s-au auzit primele focuri de kalaşnikov. Toate acestea, în timp ce premierul kosovar Albin Kurti prevede că vor urma nişte săptămâni "foarte problematice". Preşedintele sârb Aleksander Vucic ordonă drastic Pristinei să se oprească. "Dacă ne vor maltrata şi ne vor ucide fraţii - avertizează Vucic - Serbia va câştiga".
Motivele conflictului dintre Serbia și Kosovo
Motivele disputei depăşesc, în mod evident, polemica plăcuţelor de înmatriculare şi îşi au rădăcinile în războiul care în urmă cu 23 de ani a determinat NATO să bombardeze Serbia. Acea intervenţie, dorită pentru Italia de guvernul lui Massimo D'Alema, a adus deja Rusia şi NATO la un pas de război. La 11 iunie 1999, în timp ce o coloană rusă înainta spre aeroportul din Pristina, generalul Wesley Clark, comandantul trupelor NATO, a ordonat intervenţia unui grup de elicoptere franco-britanic sub ordinele generalului britanic Mike Jakson. Intervenţia armată cerută de comandamentul american a fost evitată doar prin "nu-ul" hotărât al unui Jakson, mai înclinat să rezolve problema împărţind o sticlă de whisky cu generalul rus Viktor Zavarzin.
23 de ani mai târziu, situaţia este mult mai plină de necunoscute. Iar intervenţia Washingtonului, care a convins noaptea trecută autorităţile de la Pristina să prelungească cu o lună ultimatumul privind plăcuţele de înmatriculare, nu va fi suficientă pentru a calma spiritele. Cu siguranţă nu pe cele ale Serbiei care vede Kosovo ca leagănul istoriei sale naţionale şi religioase şi Moscova ca "marea mamă" a lumii slavo-ortodoxe. Guvernul preşedintelui Aleksander Vucic a fost, deloc surprinzător, singurul din Europa care a respins sancţiunile împotriva Rusiei, a menţinut deschise zborurile către Moscova şi a reînnoit acordurile de gaze prin garantarea contractelor la preţuri favorabile.
Sârbii nu vor în NATO și nici recunoașterea Kosovo pentru intrarea în UE
Trei iniţiative perfect în concordanţă, potrivit unui sondaj recent, cu o opinie publică sârbă care vede ca fumul în ochi atât sancţiunile (84%), apartenenţa la NATO (88,1%), cât şi intrarea în UE condiţionată de recunoaşterea Kosovo ( 82,2%). Dar însăşi recunoaşterea republicii Kosovo, care şi-a declarat unilateral independenţa în 2008, riscă să tragă Balcanii în vârtejul conflictului ucrainean. Chiar ieri, purtătorul de cuvânt al ministerului rus de externe, Maria Zakharova, a acuzat Pristina că "doreşte expulzarea sârbilor din Kosovo".
O intervenţie a Belgradului în apărarea minorităţilor sârbe şi ortodoxe, pregătite să facă orice pentru a evita asimilarea forţată, riscă să precipite situaţia împingând Moscova să ia partea Belgradului şi NATO pe cea a Pristinei.
Un salt în întuneric capabil să deschidă porţile unui conflict şi mai amplu decât cel purtat în Ucraina. Un conflict în care Italia s-ar găsi inevitabil implicată. Cei peste 600 de soldaţi italieni dislocaţi în Kosovo reprezintă cel mai relevant contingent în contextul unei misiuni NATO-Kfor destinată să se întoarcă în câteva săptămâni sub comanda unui general italian. Însă tocmai acest dublu rol crucial riscă să pună Italia în centrul unui război capabil să se extindă cu mult dincolo de Balcani, relatează publicația Il Giornale, citată de Rador.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
