Măsurile au fost anunțate pe 9 august de premierul Andy Burnham, în cadrul campaniei sale de vară dedicate reducerii costului vieții. Executivul le-a prezentat drept primele „soluții de zi cu zi” prin care încearcă să reducă presiunea asupra bugetelor familiilor britanice.
Una dintre principalele schimbări vizează așa-numitele „subscription traps”, situațiile în care un client se înscrie rapid pentru un serviciu, dar întâmpină ulterior proceduri complicate atunci când încearcă să renunțe.
Noile reguli, care vor intra în vigoare în ianuarie 2027, vor obliga companiile să ofere informații mai clare la momentul încheierii contractului, să trimită notificări periodice privind existența abonamentului și să faciliteze anularea acestuia. Va exista, de asemenea, o perioadă de 14 zile în care consumatorii vor putea renunța după încheierea unei perioade de probă sau după reînnoirea unui contract pe termen lung.
Dimensiunea problemei este semnificativă. Potrivit datelor guvernului britanic, în Regatul Unit există aproximativ 155 de milioane de abonamente active, iar circa 1,6 miliarde de lire sunt cheltuite în fiecare an pe abonamente pe care consumatorii nu și le mai doresc. Executivul estimează că un client ar putea economisi, în medie, aproximativ 14 lire pe lună pentru fiecare abonament nedorit de la care reușește să iasă mai devreme.
„Reduceri” care nu sunt, de fapt, reduceri
A doua măsură vizează comercianții care folosesc prețuri de referință înșelătoare pentru a face o ofertă să pară mai avantajoasă.
Guvernul intenționează să combată practici precum afișarea unui preț „vechi” artificial de mare înaintea unei reduceri sau folosirea unor prețuri recomandate care induc consumatorul în eroare. Executivul vrea ca o reducere prezentată drept reală să reflecte o economie reală pentru cumpărător.
În toamnă va fi lansată o consultare privind exact practicile care vor fi interzise, iar modificările ar urma să fie introduse prin legislație secundară.
Burnham și-a construit în această vară strategia privind costul vieții în jurul ideii că problemele aparent mărunte se pot aduna și pot deveni o povară importantă pentru gospodării. „Capcanele” abonamentelor și reducerile false nu reprezintă cele mai mari cheltuieli ale unei familii, însă afectează milioane de consumatori. Premierul susține că statul ar trebui să intervină atunci când poate elimina o cheltuială inutilă sau un obstacol pe care oamenii îl întâlnesc în viața de zi cu zi.
Măsurile fac parte dintr-un pachet mai amplu de politici prin care noul guvern britanic încearcă să abordeze criza costului vieții. Burnham a recunoscut ulterior că aceste intervenții, luate separat, nu sunt suficiente pentru a rezolva presiunile financiare ale gospodăriilor, argumentând că efectul ar trebui să vină din acumularea mai multor măsuri de dimensiuni mai mici.