Literatura română se occidentalizează în căutarea supraviețuirii. „Nu poți trăi din scris în România”

Alexandra Curtache |
Data publicării:
Literatura română se occidentalizează în căutarea supraviețuirii. „Nu poți trăi din scris în România” / Foto: Unsplash
Literatura română se occidentalizează în căutarea supraviețuirii. „Nu poți trăi din scris în România” / Foto: Unsplash

Noua generație de scriitori din această țară se îndepărtează de trecutul istoric și se orientează către teme universale pentru a atrage un public mai larg în țară și în străinătate.

Cu un tiraj de doar 1.500 de exemplare, un scriitor începător se lansează pe rătăcitoarea piață literară din România. Aproximativ 3.000 de exemplare în cazul unui autor consacrat. În prezent, autorii abia dacă sunt plătiți, în timp ce în perioada comunistă un romancier câștiga de cincizeci de ori mai mult decât salariul mediu pentru o carte, care putea ajunge la 10.000 de exemplare la prima ediție - majoritatea destinate bibliotecilor.

 

România are în prezent cea mai mică piață de carte pe cap de locuitor din Uniunea Europeană

 

România are în prezent cea mai mică piață de carte pe cap de locuitor din Uniunea Europeană: fiecare român cheltuiește trei euro pe an pe cărți. Acest lucru înseamnă că doar doi sau trei scriitori români, cum ar fi premiatul Mircea Cărtărescu, pot trăi din ceea ce scriu.

Confruntată cu această paradigmă, noua generație de romancieri s-a orientat către subiecte „occidentalizate” pentru a atrage un public mai larg în țară și pe piețele internaționale și pentru a-și asigura un trai, chiar dacă modest. Literatura românească se concentrează acum pe teme universale precum nesiguranța locului de muncă, absența unui viitor, inegalitățile sociale, problemele de gen și relațiile lichide, printre altele.

"Mi-ar plăcea să câștig suficient pentru a mă întreține singură, să nu fiu obligată să aleg profesional", spune Lavinia Braniste, care și-a publicat anul acesta romanul Interior Cero în spaniolă (Automática), grație traducerii lui Borja Mozo. Autoarea povestește aventurile unei tinere de treizeci de ani care lucrează ca secretară la o companie spaniolă de construcții și care nu-și găsește locul nici la birou, nici în viață.

"Are un caracter universal: imigrația și relațiile umane", explică Braniste, care a venit să locuiască în Alicante timp de un an din cauza mamei sale, care a plecat și ea în urmă cu 20 de ani în căutarea unei calități mai bune a vieții.

"Am fost surprinsă de faptul că mulți oameni se identifică cu personajul, dar înțeleg că acesta abordează problemele actuale cu care ne confruntăm în această lume globalizată, cum ar fi precaritatea și instabilitatea relațiilor dintre oameni", continuă el, conform presei spaniole.

 

Nu poți trăi din scris în România, se plâng scriitorii

 

"Nu poți trăi din scris în România, e ca un joc aproape imposibil de câștigat", spune și scriitorul Cristian Fulas, a cărui carte "La vergüenza (Automática)" va fi publicată anul viitor în Spania, tradusă tot de Mozo. Într-o cronică crudă a lumii interlope din București, Fulas face o incursiune în infernul dependenței de alcool și în încercarea sa de a se răscumpăra prin literatură, într-o carte cu un puternic caracter autobiografic.

Andreea Răuceanu apelează la acest substrat autobiografic și în lucrarea El viento, el espíritu, el aliento (Vântul, spiritul, respirația), apărută anul acesta în Spania (Confluencias). 

Potrivit lui Mihai Iovanel, critic literar care a publicat un compendiu despre literatură în ultimii treizeci de ani, arta de a scrie are nevoie de timp, ceea ce le lipsește autorilor români. "Fără timp liber, nu te poți documenta așa cum ar trebui, ceea ce duce la un deficit sau la o dependență de autobiografie", remarcă el.

"A scrie despre ceea ce știi provoacă o anumită lipsă de imaginație sau de creativitate", adaugă istoricul literar, care leagă ascensiunea literaturii autobiografice în România de condițiile în care autorii sunt nevoiți să scrie și de imposibilitatea pe care o au uneori de a face abstracție de materialitatea condițiilor lor de existență sau de circumstanțele lor de viață.

 

„Este mai profitabil să intri pe o piață mare, ca cea spaniolă, decât pe cea românească"

 

"Din punct de vedere financiar, succesul vine după ce ai fost tradus în alte limbi și ai vândut bine în străinătate, în ciuda faptului că în străinătate drepturile de autor sunt între 4% și 7%, iar în România între 8% și 12%; cu alte cuvinte, este mai profitabil să intri pe o piață mare, cum este cea spaniolă, decât pe cea românească", spune profesorul de sociologie de la Universitatea din Iași. Lungu subliniază că fenomenele sociale precum imigrația și supraviețuirea într-o lume agresivă, în care câteva persoane devin brusc bogate din cauza corupției sistematice care există peste tot, sunt acum abordate mai mult.

În plus, există acum o recrudescență a vocilor feminine în literatura română, care până de curând era dominată de bărbați. O prejudecată care a dus la crearea Premiilor Sofia Nadejde, o ceremonie care onorează și își propune să ofere vizibilitate femeilor scriitoare pentru cariera lor, dar și pentru calitatea scrierilor lor.

Din juriu face parte și Corina Sabău, o altă tânără scriitoare care lucrează ca jurnalistă la Radio România Internațional și care, în cel mai recent roman al său, abordează subiectul avortului, o temă arzătoare în ultimii ani din cauza exploziilor ultra-dreptei. În cartea sa Y se oía a los grillos (Consonni), care va apărea în curând pe piața spaniolă, vorbește despre condiția femeii, bazându-se pe perioada comunistă.

"M-a impresionat imaginea unei muncitoare care a murit în urma unui avort ilegal și al cărei cadavru a fost expus în fața colegilor ei, ca un exemplu de ceea ce li s-ar putea întâmpla", spune Sabau, care recunoaște că se adresează unui public mai larg cu teme ultracontemporane. "Încetul cu încetul, temele feministe câștigă teren, deși publicul lor este încă minoritar", spune Sabău.

 

Din ce în ce mai greu să te întreții din scris în România

 

Numărul de cititori este în scădere, iar durata de viață a lucrărilor este și mai scurtă, multe publicații apar, rezistă câteva luni și apoi sunt măturate de următoarele, potrivit lumii editoriale. Este clar că, deși sunt considerați excelenți romancieri de către critici, ei nu se pot numi scriitori profesioniști.

"Din păcate, ei nu pot scrie o carte pe an, sau măcar o dată la doi ani, așa cum cer editurile", adaugă Iovanel. "În România, este mai degrabă un hobby, o activitate pe care o faci după serviciu, în timpul liber", conchide el.

Toată cultura care vă însoțește vă așteaptă aici.

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News



Get it on App Store Get it on Google Play

  TOP STIRI CELE MAI

DC Media Group Audience

  Flux de stiri

Vezi cele mai noi stiri

Contact | Politica de confidențialitate | Politica cookies |

Vezi versiune mobil
Vezi versiune tabletă
Vezi versiune desktop

cloudnxt3
YesMy - smt4.3.1
pixel