Eleonora a murit pe munte. Doctoriță de 33 de ani a sfârșit într-o coborâre periculoasă

Munții și animalele au fost marile ei pasiuni, dar din păcate una dintre acestea au costat-o ​​viața. Eleonora Caire, un medic de 33 de ani născută la Torino , dar cu domiciliul în municipiul Courmayeur din Valle d'Aosta, la poalele Mont Blanc, a murit ieri, la spitalul Santa Croce din Cuneo, în urma unui accident grav care a avut loc pe 18 martie, în timp ce efectua o coborâre pe Monte Marguareis, în Chiusa di Pesio, împreună cu alți doi prieteni, care la rândul lor au fost răniți ușor: în timpul coborârii „Canalului din Torino”, Eleonora și tovarășii ei au căzut. 

Toți cei trei au fost inițial preluați cu elicopterul, dar pentru tânăra de 33 de ani - ale căror răni erau foarte grave - nu s-a mai putut face nimic. La aproximativ două zile de la internare, medicii au declarat-o în moarte cerebrală. 

„Medicii au făcut tot posibilul pentru a o salva și cei care o iubeau s-au rugat pentru ea, dar, din păcate, impactul a fost prea puternic" – se arată într-o postare lansată de familia ei pe Facebook – "Cum sigur și-ar fi dorit „Ele”, am dat consimțământul pentru donarea organelor sale, care astfel vor continua să "trăiască" și, cine știe, să ofere cuiva puțin din acea viață pe care a iubit-o atât de mult. Ni s-a spus că nu ar fi trebuit să sufere, probabil că a leșinat de la început și nu a mai simțit nimic" 

Între munte și terapie cu animale: aceasta a fost  Eleonora Caire

Eleonora absolvise liceul Valsalice și apoi obținuse o diplomă în Medicină, cu specializarea „Terapie cu animale de companie”, la Universitatea din Torino. În perioada pandemiei , începând cu Crăciunul din 2020, a lansat proiectul „Ancora” împreună cu câțiva colegi de la ASL Città di Torino – promovat în tot nordul Italiei – care presupunea folosirea câinilor ca măsură de recuperare a pacienților cu Covid în terapie intensivă.

Practic, ideea a fost de a oferi pacienților contact „real”, în special copiilor, care, pe lângă febră și probleme de respirație, prezentau adesea și simptome de stres post-traumatic. 

Pasiunea ei pentru animale și puterea lor terapeutică a fost însoțită de cea a cățărării la mari înălțimi: „Ceea ce este esențial este invizibil pentru ochi”, scria ea pe 17 februarie, imediat după ce s-a cățărat pe unul dintre munții săi preferați.