„Zilele astea mă tot întreb în ce an trăim, pentru că locul în care lucrez acuma, în orașul - ca să fiu mai exact - în care lucrez acuma, rasismul nu doar că există, ci e pur și simplu la vedere. Trăiesc în UK de peste 11 ani și n-am mai întâlnit așa ceva, la nivelul la care-l întâlnesc în acest loc”, spune Sarah, vizibil afectată.
Totul a început la scurt timp după ce a preluat atribuțiile de manager al unui restaurant de tip „take away” specializat în preparate tradiționale britanice, în special fish and chips. În loc să fie privită ca o profesionistă care își face treaba, Sarah a constatat că unii clienți nu îi pot trece peste originea românească.
Țipete și reproșuri pentru că... nu e englezoaică
„Zilele trecute o clientă m-a sunat, de fapt a sunat la restaurant, dar pentru că eu răspund de compartimentul de complains, am primit telefonul în mână. Oricum, doamna, ca să-i zic așa, clienta oricum dorea să vorbească cu mine, vrea să facă plângere, nu despre mâncare, cică ca ce caut eu în management, într-un restaurant de take away, de fish-in chips care este clar englezesc. Ce caut eu acolo era problema ei”, povestește românca.
Tonul femeii a fost agresiv și încărcat de reproșuri.
„Țipa de ziceai că... deci trebuia să țin telefonul la distanță pentru că și de tare țipa că de câte ori încercam să intervin ca să vorbesc nu puteai, nu puteai, începea din nou să țipe. La un moment dat a trebuit pur și simplu să îi spun că uite, dacă vrei poți să suni la birouri și să faci plângere acolo, pentru că nu are rost să stau la telefon să vorbesc, pentru că nu am cu cine vorbi. Ar trebui să spun toate aceste lucruri peste ea, practic, pentru că n-aveam cum să vorbesc de ea.”
Un client englez a refuzat să fie servit de ea
Nu a fost un incident izolat. Sarah mai povestește că un alt client a refuzat pur și simplu să fie servit de ea, doar pentru că nu este englezoaică. „Îmi întoarce spatele și spune că dorește să fie servit de altcineva. Restaurantul a pierdut foarte mulți, aparent, cel puțin așa spune staff-ul. A pierdut mulți clienți de-ai case, ca să zic așa. Clienți fideli, de când am apărut eu acolo.”
Interesant este că, în ciuda acestor tensiuni și a boicotului din partea unor clienți vechi, cifrele arată o realitate diferită.
„Eu lucrez acolo cam de două luni și oricum vânzările sunt mai mari decât erau orișicum, dar staff-ul asta spune. Totuși, în ce an trăim? Oribil ce se poate întâmpla uneori”, a conchis Sarah.
Mărturia româncei ridică un semnal de alarmă cu privire la atitudinea încă prezentă în anumite comunități britanice, chiar și după mai bine de un deceniu de conviețuire între diverse culturi. Deși Marea Britanie este recunoscută pentru diversitatea sa etnică și pentru faptul că atrage oameni din întreaga lume, realitatea de zi cu zi poate fi diferită, mai ales în orașele mai mici sau în comunitățile tradiționaliste.
Experiența lui Sarah nu este singulară. Organizațiile pentru drepturile omului din Regat atrag atenția că fenomenul discriminării împotriva imigranților europeni s-a accentuat în anumite regiuni după Brexit. În timp ce în centrele urbane mari, cum ar fi Londra sau Manchester, diversitatea este mai bine acceptată, în zonele mai restrânse, orice schimbare poate fi privită cu suspiciune.
Sarah continuă să își facă treaba cu profesionalism, dar recunoaște că zilele în care se lovește de prejudecăți sunt apăsătoare. „Îmi spun că nu trebuie să mă las afectată, dar când vezi atâta ură pentru un lucru atât de mic precum faptul că nu m-am născut aici, e greu să nu te întrebi dacă eforturile tale chiar contează.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
