O româncă stabilită de ani buni în Germania a povestit momentul jenant în care o bătrână localnică a presupus că semințele cumpărate de soțul ei sunt, evident, pentru păsări și nu pentru consumul lor personal. Dialogul care a urmat a descris perfect, cu o notă de umor amar, ciocnirea dintre obișnuințele românești și percepțiile unor germani despre obiceiurile „ausländer-ilor”.
Scena din micul Rewe de cartier
Lorena, o româncă mutată de ani buni în Germania împreună cu familia, a povestit episodul pe o rețea socială. Totul s-a întâmplat într-un magazin Rewe de cartier, unul dintre acele mici puncte comerciale independente conduse de patroni străini, în acest caz, un turc. Rafturile magazinului găzduiesc frecvent produse din diverse țări, inclusiv semințe, articole turcești sau rusești, ceea ce pentru clienții obișnuiți nu reprezintă nimic neobișnuit.
Soțul Lorenei se afla la casă, ținând în mână două pachete de semințe. Nimic spectaculos. Dar pentru o bătrânică nemțoaică aflată în fața lui la rând, scena a luat o cu totul altă turnură.
Femeia s-a întors către domnul care ținea pungile și, cu un zâmbet politicos și sigură pe interpretarea ei, a spus liniștită:
„Ce bine, păsările dumneavoastră o să se bucure!”
„Nu sunt pentru păsări… sunt pentru noi.”
În acel moment, acestuia i-a „picat fața”, după cum spune Lorena. A încercat totuși să nu reacționeze impulsiv și a clarificat:
„Nu, nu am păsări. Sunt pentru noi. Noi mâncăm semințe.”
Replica lui nu a făcut decât să declanșeze un alt comentariu din partea bătrânei, la fel de sigură pe sine, dar de data aceasta încărcat de o ușoară notă de superioritate:
„Ah, da… așa sunt preferatele ausländer-ilor.”
Cuvântul ausländer, deși tehnic înseamnă „străin”, este adesea folosit cu o tentă depreciativă, mai ales în contexte legate de obiceiuri considerate „balcanice” sau „exotice” pentru societatea germană.
Soțul Lorenei, surprins mai ales de prejudecata direct exprimată, s-a abținut să îi răspundă în același ton. A ales, în schimb, o replică scurtă și tăioasă, care a pus situația într-o lumină cât se poate de logică:
„Dumneavoastră nu mâncați pâine cu semințe?”
Bătrânica, prinse pe picior greșit, a acceptat rapid observația:
„Da… aveți dreptate.”
Un episod mic, o realitate mare
Incidentul povestit de Lorena nu este singular. Mulți români din diaspora povestesc situații similare, în care obiceiuri perfect normale în țară, precum consumul de semințe, folosirea anumitor produse alimentare sau tradiții aparent banale, sunt privite cu mirare sau chiar cu suspiciune de către localnici.
Pentru germani, semințele sunt adesea asociate cu hrana păsărilor sau folosite în pâine și produse de brutărie. Pentru români, însă, ele reprezintă o gustare clasică, aproape un reflex cultural, un gest familiar în fața televizorului.
În România, „spargerea semințelor” este mai mult decât un obicei alimentar, este o tradiție socială. E o modalitate de a trece timpul, de a povesti, de a urmări un meci sau un film, de a sta cu prietenii în fața blocului sau pe o bancă în parc. Este un ritual care a traversat generații.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
