Motivarea deciziei CCR anti Fritz. Dimitriu: "E demnă de un regim dictatorial care-și execută oponenții politici"

"CCR s-a transformat într-o cârpă de şters bocancii cu care PSD calcă în picioare statul de drept din România. Am citit motivarea de la un capăt la altul şi nu am găsit o decizie discutabilă, ci o construcţie ridicată pas cu pas ca să ajungă la un rezultat stabilit dinainte, în care Curtea se contrazice singură de patru ori în acelaşi document", scrie fostul secretar de stat în Ministerul Justiţiei, într-o postare pe Facebook.

Potrivit acestuia, nu este vorba despre o interpretare, ci despre o "improvizaţie", care "a fost scrisă pentru un singur om". Dimitriu adaugă însă că "preţul nu îl plăteşte" Dominic Fritz, ci fiecare om "care va afla, într-o dimineaţă oarecare, că regula după care a trăit ieri" a fost schimbată.

"Începe prin a-şi cita propria Decizie 9 din 1994, aceea care spune că, atunci când o lege nouă schimbă starea legală anterioară, efectele deja produse din raportul vechi nu mai pot fi modificate, iar a decide altfel ar însemna încălcarea principiului neretroactivităţii. O citează, o aprobă, o foloseşte ca temelie a raţionamentului, iar câteva pagini mai încolo hotărăşte exact pe dos, fără să se obosească să explice ce anume face cazul lui Dominic Fritz atât de special încât regula să nu i se aplice", scrie Dimitriu.

Sancțiuni și neretroactivitate 

Potrivit acestuia, o altă problemă apare atunci când CCR discută despre sancţiuni.

"Când analizează articolul 25, scrie limpede că avem de-a face cu două sancţiuni administrative aplicate titularului funcţiei, demnităţii sau mandatului, pentru ca apoi, ajungând la norma care îi ia efectiv mandatul primarului Timişoarei, să susţină că aceasta nu ar reglementa o sancţiune personală aplicabilă titularului, ci doar ar înceta o funcţie viciată prin fapta titularului ei. Cu alte cuvinte, nu se pedepseşte omul, ci se vindecă funcţia, ceea ce în lumea reală sună cam ca şi cum nu i-ai lua permisul şoferului, ci ai vindeca maşina de amintirea unei depăşiri", adaugă Dimitriu.

Deputatul USR apreciază că CCR se contrazice şi în ce priveşte principiul neretroactivităţii, considerând că acesta are o valoare absolută, dar pe care o pune "pe un cântar" faţă de integritatea funcţiei publice.

"Or, absolut înseamnă tocmai că nu se pune pe cântar, iar din clipa în care l-au aşezat acolo au recunoscut singuri că nu mai era absolut. Şi abia acum vine partea şi mai spectaculoasă. Pentru a justifica întreaga construcţie, Curtea se sprijină pe articolul 6 alineatul 6 din Codul civil, dar nu îl aplică, ci scrie în motivare, cu două cuvinte în latină, 'ad similis', adică prin asemănare. Motivul e simplu: acel articol enumeră limitativ situaţiile în care legea nouă poate prinde efectele viitoare ale unor raporturi vechi, adică starea civilă, capacitatea persoanei, căsătoria, filiaţia, adopţia, obligaţia de întreţinere, proprietatea şi vecinătatea, iar integritatea funcţiei publice nu apare acolo nicăieri. Prin acele două cuvinte, Curtea recunoaşte ea însăşi că nu are niciun text de lege pe care să se sprijine şi împrumută unul care nu i se potriveşte, ca să ia mandatul unui primar", mai scrie deputatul.