Alexandru Harapu, 36 de ani, și soția sa Florina, 33 de ani, se află într-o situație limită. Deși trăiesc în Italia din 2018, unde Alexandru muncește ca șofer de camion și au o viață decentă, se confruntă cu un refuz constant din partea proprietarilor atunci când caută o locuință.
„Contractul de închiriere a expirat, dar proprietarul a decis să nu-l reînnoiască. Nu suntem supărați, dar trecem printr-o perioadă foarte dificilă”, spune Alexandru, aflat cu copiii în fața sediului Primăriei Trento.
Cu o valiză mare și un cărucior pentru bebelușul de opt luni, înconjurați de ceilalți doi copii de opt și cinci ani, cei doi au petrecut ore întregi pe trotuarul din fața Palatului Geremia, în speranța că cineva le va întinde o mână de ajutor.
„Nu vrem milă, doar o șansă”
Familia Harapu nu cere mult. „Nu avem pretenții, cerem doar un acoperiș deasupra capului. Eu lucrez, pot garanta plata chiriei, dar nimeni nu vrea să ne închirieze. Prezența a trei copii pare un dezavantaj în ochii multor proprietari. Iar faptul că suntem români... nici asta nu ajută”, spune cu resemnare bărbatul conform presei străine.
El adaugă că în ultima vreme majoritatea preferă închirierile pe termen scurt, pentru turiști, ceea ce face și mai dificilă găsirea unei locuințe stabile pentru o familie. Deși au fost evacuați în urmă cu un an, au încercat tot acest timp să găsească o alternativă. Fără succes.
Un protest tăcut cu efecte reale
După mai bine de cinci ore în fața instituției, speranța a prins contur. Primarul orașului Trento, Franco Ianeselli, l-a sunat personal pe Alexandru și i-a transmis că familia va beneficia de cazare temporară într-un hotel, pentru cinci nopți. A promis, de asemenea, că vor primi sprijin pentru găsirea unei locuințe.
„Ne bucurăm că am fost auziți, dar ne doare că s-a ajuns până aici. Nu vrem să cerșim. Știm că hotelul costă bani, dar nu aveam altă soluție. Ne este rușine, dar nu mai aveam încotro”, spune cu voce joasă Alexandru, în timp ce își ține copilul cel mic în brațe.
O viață construită cu trudă, la un pas să se năruie
Originar din Slănicoldova, județul Bacău, Alexandru a venit pentru prima oară în Italia în 2008, la Bolzano. A lucrat în construcții, iar acolo a cunoscut-o pe Florina. S-au căsătorit, au întemeiat o familie și s-au mutat apoi în Trento, unde locuiau de șase ani într-un apartament din cartierul Mattarello.
„Ne-am dorit mereu să cumpărăm o casă aici. Trento este acasă pentru noi. În Sopramonte e atât de frumos, înconjurat de verdeață. Ne-am imaginat o viață simplă acolo, alături de copii. Nu cerem lux, doar un spațiu sigur și stabil pentru familie”, povestește el, cu un zâmbet timid și o privire umbrită de oboseală.
Visul care încă dăinuie
Deși în prezent se află într-o situație de criză, Alexandru și Florina refuză să renunțe la speranță. „Copiii noștri își vor aminti într-o zi de această aventură. Poate vor râde de ea, cine știe? Poate vor rămâne aici, în Trento, orașul pe care îl simțim ca fiind casa noastră.”
Gestul lor tăcut, dar curajos, a mobilizat autoritățile. Rămâne de văzut dacă ajutorul va fi doar temporar sau dacă familia va reuși să-și împlinească visul: acela de a trăi demn, într-un loc numit acasă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
