Limba maternă are un rol important în menținerea identității culturale a minorităților etnice care trăiesc în afara graniței statului de origine. Studiile academice arată că, prin limba maternă, se păstrează memoria colectivă și se întărește spiritul de coeziune în comunitate. Limba este un spațiu simbolic al memoriei și identității, care ține loc spațiului fizic temporar inaccesibil. Pentru Stuart Hall (Cultural Identity and Diaspora, 1990), identitatea culturală este un proces în continuă construcție, care se hrănește din narativ, simboluri și practici comune. Limba este mediul fundamental prin care se transmit istoria, valorile și imaginarul colectiv, funcționând ca un depozit de semnificații ale culturii unui neam.
În acest context, pe parcursul lunii iunie, pe site-ul www.stiridiaspora.ro a fost derulat un sondaj de opinie pe tema importanței limbii române pentru identitatea națională, în cadrul proiectului ˝Limba noastră, povestea noastră˝ finanțat de către DRP. La întrebările din sondaj au putut răspunde toți cititorii site-ului, atât români din țară, cât și dintre cei plecați în străinătate.
Limba română este vitală pentru păstrarea identității de neam, mai ales pentru diaspora
O majoritate covârșitoare a cititorilor stiridiaspora.ro (72.6%) recunosc faptul că limba română este esențială pentru păstrarea identității naționale. Mai mult decât atât, 87.1% dintre respondenți consideră că identitatea națională nu poate fi păstrată fără cunoașterea limbii române.
Copiii și tinerii sunt cei mai predispuși la pierderea limbii ca liant cu țara de origine
Studiile spun că pierderile lingvistice conduc adesea la pierderea identității etnice în două sau trei generații (Fishman, LAnguage and Ethnicity in Minority Sociolinguistic Perspective, 1989). De aceeași părere sunt și românii intervievați, care spun în proporție de 61.6% că pierderea limbii române duce în timp la slăbirea legăturilor cu România.
Cei mai predispuși să piardă contactul cu limba română sunt copiii celor plecați din țară; din dorința părinților de integrare și asimilare în grupul majoritar, mulți copii nu mai vorbesc românește nici măcar acasă, în familie. În general, românii sunt destul sceptici că generațiile noi vor continua să vorbească limba română dacă trăiesc în străinătate (o treime dintre respondenți este de părere că acești copii nu vor mai vorbi limba română). Ceva mai mulți respondenți (38%) cred că nici nu mai este atât de important ca un copil român din diaspora să știe să vorbească limba română.
Aproape jumătate dintre români nu ar susține inițiative educaționale pentru promovarea limbii române în diaspora
Totuși, având în vedere importanța limbii în menținerea identității naționale, apare întrebarea legitimă cine ar putea fi responsabil pentru perpetuarea limbii române printre copiii din diaspora și cum s-ar putea face acest lucru.
Întrebați dacă expunerea la conținut în română (desene animate, emisiuni, cărți) ar contribui la menținerea limbii, doar 43.9% sunt de părere că da. Nici predarea organizată a limbii române în diaspora nu se consideră că ar fi de prea mare folos (44.1% spun că nu ar ajuta foarte mult). Românii nu sunt foarte dornici nici să se implice de la nivel personal, întrucât 49.3% (aproape jumătate dintre respondenți) spun că nu ar susține inițiative educaționale pentru promovarea limbii române în diaspora.
Statul nu are cum să intervină eficient pentru promovarea limbii române în diaspora
Nici intervenția statului român nu reprezintă o soluție agreată pentru ca românii din diaspora să-și păstreze limba (55.1% dintre respondenți spun că statul nu ar trebui să facă mai mult în această direcție). Și mai mulți respondenți sunt de părere că autoritățile române nu ar trebui să se implice deloc, nici măcar să colaboreze cu familiile din diaspora pentru a încuraja folosirea limbii române acasă (60.9% spun că statul nu ar trebui să aibă astfel de inițiative). Poate fi o neîncredere în capacitatea statului de a interveni eficient sau poate fi vorba pur și simplu de faptul că oameni cred că aceste chestiuni țin de deciziile personale, iar intervenția statului ar fi un fel de intruziune în treburile private ale familiilor.
Păstrarea limbii române în diaspora este o alegere pentru viitor
Rezultatele sondajului arată un contrast puternic între valorile declarate și disponibilitatea reală de acțiune. Românii, fie din țară, fie din diaspora, recunosc importanța limbii române pentru identitatea națională, dar nu par convinși că ar trebui sau că ar putea face ceva concret pentru a o transmite mai departe. Lipsa de încredere în intervenția statului, reticența față de inițiativele educaționale și scepticismul legat de utilitatea predării organizate indică o responsabilitate percepută mai degrabă individuală decât colectivă.
Într-o lume în care granițele fizice devin tot mai permeabile, iar apartenențele tot mai fluide, limba rămâne una dintre puținele ancore stabile ale identității culturale. Dacă ea nu este transmisă conștient și cu efort, riscă să fie pierdută, odată cu legătura afectivă cu patria de origine. Iar atunci când limba dispare, nu dispare doar un mijloc de comunicare, ci și o memorie, o perspectivă, un mod de a simți lumea.
Păstrarea limbii române în diaspora nu este doar o datorie față de trecut, ci și o alegere pentru viitor – una care ține, în cele din urmă, de fiecare familie, dar și de capacitatea noastră, ca națiune, de a ne prețui patrimoniul viu: limba.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
