„Închisoarea pentru mame mi-a schimbat viața”. O femeie a povestit cum și-a pus viața la punct după ce a stat după gratii cu copilul ei

În 2017, Anna, o tânără mamă din Torino, a primit un telefon care avea să-i schimbe viața pentru totdeauna. La 29 de ani, mama a trei copii, Anna executa deja o pedeapsă cu arest la domiciliu după ce fusese implicată, cu ani înainte, într-un jaf împreună cu fostul ei partener.

Însă o altercație violentă cu o prietenă i-a adus o nouă condamnare, de data aceasta în spatele gratiilor la închisoarea Lorusso și Cutugno din Torino, conform Fanpage.

Când a primit vestea că urma să fie încarcerată, Anna s-a mobilizat rapid pentru a-și organiza viața și familia. Cei doi copii mai mari, Giulia și Luca, au fost trimiși la bunici, dar pe cel mai mic, pe Leonardo, nu s-a putut îndura să-l lase în urmă. Așa că, într-o dimineață, cu un rucsac mic, 50 de euro în buzunar și cu Leonardo de mână, Anna a pășit într-o nouă realitate: aceea de mamă deținută la Istituto a custodia attenuata per detenute madri (ICAM) din Torino, o instituție specială destinată mamelor încarcerate împreună cu copiii lor.

Primii pași în închisoare: incertitudine și teamă

„Eram speriată. Am simțit că am luat o decizie egoistă față de fiul meu, dar nu m-am putut despărți de el”, își amintește Anna. Prima lună a fost un adevărat coșmar. Împărțea celula cu o altă deținută care nu ezita să-și arate frustrarea prin abuzuri fizice și verbale, atât asupra Annei, cât și asupra lui Leonardo. În același timp, Anna lupta cu propria depresie, tratată printr-un regim strict de medicamente.

Însă, în ciuda tuturor greutăților, Anna a luat o decizie care avea să-i marcheze parcursul în închisoare: a renunțat la tratament pentru a-și putea păstra fiul alături.

„Psihologul m-a pus în fața unei alegeri: să continui tratamentul și să-l las pe Leonardo să plece acasă sau să opresc terapia și să-l țin cu mine. Am ales a doua variantă.”

O viață nouă între gratii

După această decizie, lucrurile au început să se schimbe treptat. Anna a cerut să fie mutată într-o celulă separată, iar aceasta a fost o schimbare esențială. În timp, a început să lucreze în bucătăria închisorii, unde gătea pentru toți deținuții. De asemenea, a preluat sarcini de spălătorie, în timp ce Leonardo mergea la grădiniță, însoțit de educatoare.

Aceste activități, alături de sprijinul echipei de asistenți, educatori și psihologi din ICAM, au ajutat-o pe Anna să se regăsească și să-și recapete încrederea.

„Acel loc mi-a schimbat viața și îi voi fi mereu recunoscătoare. Fără ei, nu știu cum s-ar fi terminat totul. Am fost norocoasă, a fost o renaștere”, mărturisește ea.

Impactul asupra lui Leonardo

Chiar dacă Leonardo era doar un copil de trei ani, experiența detenției nu a trecut fără urmări asupra sa. Anna își amintește cum micuțul ei îi punea mereu aceleași întrebări: „Mami, mergem la bar să cumpărăm chipsuri?” sau „Mergem în aer liber?”.

Dorințele simple ale unui copil normal erau reduse la speranța de a petrece câteva minute în curtea închisorii sau de a mânca ceva ce însemna, pentru el, un moment de normalitate.

„Astăzi, fiul meu este un copil senin, dar experiența prin care a trecut cred că l-a marcat pentru totdeauna. Chiar dacă era foarte mic, își amintește totul. Locuri, oameni, conversații. Când te gândești la asta, sentimentul de vinovăție te asaltează.”

Libertatea, o victorie în familie

După un an și zece zile petrecute în ICAM, Anna și Leonardo au fost eliberați. Întoarcerea la viața normală nu a fost însă ușoară. Reintegrarea socială, găsirea unei locuințe și reîntoarcerea la muncă au fost provocări mari.

„La început nu a fost ușor să mă obișnuiesc din nou cu viața de zi cu zi. Chiar și căutarea unei case a fost obositoare. Îmi amintesc ziua în care am sunat-o pe Giulia și i-am spus: Mâine dimineață, cu Luca, veniți aici, la această adresă. Mamă, de ce? Ne întâlnim acolo. Am reușit, mi-am spus, la naiba Anna, ai reușit.”

Astăzi, Anna locuiește în Torino, într-o casă modestă, dar plină de viață, alături de soțul ei și cei patru copii. Cu toate greutățile, a reușit să-și reconstruiască viața și să ofere copiilor ei un viitor mai bun.

„Sunt o mamă prezentă și cred că am fost una cu toată puterea mea chiar și atunci când eram în închisoare. Lucrez la asta în fiecare zi.”, mărturisește Anna.