Diana, o româncă stabilită de mai bine de cinci ani în Elveția, povestește cu un ochi critic și cu altul nostalgic despre experiențele ei în supermarketurile din această țară în care totul pare a funcționa ceas. Într-o zi obișnuită de cumpărături, în drum spre casă, a intrat într-un magazin tip cash & carry din Elveția, echivalentul elvețian al celebrului Metro din România. Numai că, spre deosebire de sistemul românesc, aici ușile sunt larg deschise tuturor cumpărătorilor, fără a ți se cere legitimație, fără a trebui să prezinți vreun card de client sau vreo dovadă că ești persoană juridică.
„Aș putea spune că e pentru toată lumea, fără condiții. Intri, iei ce ai nevoie și pleci. Nu ai stresul acela că poate nu te lasă să intri dacă n-ai firmă sau dacă ai uitat cardul acasă”, povestește Diana.
În România, lucrurile stau ușor diferit. Magazinele de tip Metro, Selgros sau alte lanțuri cash & carry cer de cele mai multe ori un card de acces. Deși în ultimii ani regulile s-au mai relaxat, iar unele lanțuri permit și persoanelor fizice să obțină carduri în baza cărții de identitate, pentru mulți români această experiență rămâne una condiționată. În Elveția, accesul este universal, fără verificări și fără întrebări. O normalitate care, deși pare simplă, face diferența în percepția consumatorului și contribuie la un sentiment general de libertate și încredere.
Carne locală, din Elveția
Dar diferențele nu se opresc aici. Diana a remarcat și un alt aspect esențial: calitatea și originea produselor. În secțiunea de carne, rafturile nu sunt doar pline, ci bine organizate, etichetate clar și transparente în ceea ce privește proveniența.
„Aproape toată carnea pe care o găsești aici vine direct din Elveția. Scrie clar pe etichetă: produs crescut și sacrificat local. Și da, sigur că asta influențează prețul, dar și calitatea e net superioară. Nu am niciun dubiu că e o carne etică, curată, fără compromisuri”, spune românca.
De exemplu, pentru un kilogram de carne de porc, Diana a plătit aproximativ 16,40 franci elvețieni, adică aproape 84 de lei (la un curs estimativ de 1 CHF = 5,15 lei). Carnea de curcan se încadra între 10 și 16 franci, adică între 51 și 82 de lei pe kilogram. Puiul costa 11,20 franci (aproximativ 57 de lei), iar pentru un piept de rață a scos din portofel 24,50 franci - adică puțin peste 125 de lei. Carnea de vită pornea de la 14,30 CHF (73 lei) și putea ajunge și până la 50 CHF (aproape 260 de lei), în funcție de proveniență - Irlanda, Uruguay sau Paraguay.
„Ai opțiuni. Mult mai multe decât în România. Și da, e mai scump, dar știi ce mănânci. Aici oamenii chiar țin la standarde, la proveniență locală și la bunăstarea animalelor. Nu cumpără orbește doar pentru că e ieftin. Și cred că, în timp, asta educă și gustul, dar și sănătatea populației”, adaugă Diana.
Prețurile la carnea de pește
În aceeași seară, a trecut și pe la raionul de pește. Era deja târziu, iar oferta nu era la fel de generoasă ca în timpul dimineții, însă a găsit câteva variante: somon și pește alb între 10 și 15 franci kilogramul, echivalentul a 51-77 de lei.
„Am văzut și creveți la 12 franci (circa 62 lei), calamari pregătiți a la romana cu 5,90 (30 lei) și, desigur, o varietate incredibilă de brânzeturi. Ce m-a impresionat a fost că au pachete mici pentru cei care vor să încerce gusturi diverse, dar și pachete mari, pentru familii sau petreceri. Și la cele mai mari aveau discounturi serioase, de până la 40%, ajungând chiar și la 7,50 CHF per kilogram - adică 38-39 de lei.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
