De la un videoclip filmat în Berlin, care se propagă cu rapiditate pe rețelele sociale, a apărut o nouă practică: persoane plimbând prin parcuri și spații publice lese cu zgărzi goale, fără câine. După viralizarea clipului pe platformele digitale, reacțiile au apărut imediat, unii au remarcat originalitatea ideii, alții au pus totul la îndoială.
Prima condiție este ca adeptul hobby dogging-ului să se plimbe în spații publice, cu o lesă și un câine invizibil. Mai mult, pentru ca prietenul patruped imaginar să beneficieze de tratament corect, i se ”angajează” și un dresor. Acesta îi învață pe proprietarul ”câinelui” cum să dea corect instrucțiuni verbale, cum să aștepte animalul să-și facă nevoile, cum să traverseze obstacole. De asemenea, întâlnirile adepților hobby doggingului au loc organizat, practicând dresajul câinilor în grupuri, și aplicând cele însușite în spațiile publice.
Diferența dintre therieni și adepții hobby-ul dogging-ului esta că primii se identifică interior sau spiritual cu animalele, cei din urmă, care simulează plimbarea unui câine, dar fără un animal de companie, câteodată acest lucru făcându-se sub atenta observație a unui dresor profesionist care percepe și taxă pentru ghidarea experienței, se concentrează pe rutina mersului pe jos, cu lesa goală, opriri, darea de comenzi și socializarea.
Practicanții dogging-ul nu-și asumă responsabilitatea de a îngriji un animal, ci se concentrează pe beneficiile asociate cu plimbarea unui câine și a socializării.
Noile trenduri reflectă impactul internetului și a social media asupra răspândirii formelor de socializare și apartenență în societatea contemporană, de utilizare a spațiului public și de coexistență civică.
Specialiștii sunt intrigați de apariția acestor practici care demonstrează că granița dintre joc și identitate devine din ce în ce mai estompată în cultura digitală contemporană.