În timp ce liderii NATO și ai Uniunii Europene vorbesc tot mai des despre „o Europă care trebuie să se apere singură”, realitatea din bugetele naționale este mult mai puțin eroică. Din cele 13 țări membre NATO analizate de Reuters - inclusiv SUA, Canada și 11 state europene - opt cheltuiesc în medie 12% din bugetul de apărare doar pentru pensiile foștilor militari. În unele cazuri, aceste procente sunt și mai ridicate: Italia a direcționat în 2023 aproximativ 18% din bugetul său militar către pensii, echivalentul a 5,2 miliarde de euro.
Pensionari în loc de rachete: cum distorsionează pensiile imaginea efortului militar european
În mod oficial, 23 din cele 32 de țări membre NATO susțin că au atins obiectivul minim de 2% din PIB alocat pentru apărare. Însă aceste cifre sunt înșelătoare. Mulțumită unor reguli contabile care permit includerea pensiilor militare în calculul cheltuielilor de apărare, statele pot „cosmetiza” realitatea. Dacă aceste sume ar fi excluse, doar cinci din cele 11 state europene analizate ar mai îndeplini pragul de 2%.
Franța, de exemplu, a declarat oficial că atinge pragul de 2%, dar fără a include cele 9,5 miliarde de euro prevăzute în 2025 pentru pensiile foștilor militari, procentul real ar coborî la doar 1,7% din PIB. Germania se află într-o situație mai temperată, dar tot semnificativă, cu 11,5% din bugetul apărării cheltuit pe pensii. În Belgia, Bulgaria și Italia, aproape o cincime din bugetul militar este folosit pentru plata pensiilor. În aceste condiții, banii disponibili pentru echipamente moderne, muniție, instruire și tehnologii emergente sunt grav afectați.
Reforma militară vs. stabilitatea socială: o ecuație politică delicată
Camille Grand, fost oficial NATO și expert în investiții de apărare, avertizează că o parte semnificativă a banilor „nu livrează nicio capabilitate, nici trupe, nici altceva”, ceea ce subminează chiar esența investiției în apărare. Pe de altă parte, orice tentativă de reducere a beneficiilor pentru pensionarii militari ar putea avea efecte negative asupra moralului și atractivității carierei militare.
În multe țări europene, armata se confruntă deja cu dificultăți în recrutarea și menținerea personalului. „Dacă o mare parte din bani merge către salarii și pensii, aceasta nu este o investiție productivă”, susține și Armin Steinbach, analist în cadrul think-tank-ului Bruegel. Reforma sistemului de pensii militare este astfel nu doar o problemă bugetară, ci și una de securitate națională și de capital politic.
Donald Trump presează NATO: de la 2% la 5% din PIB pentru apărare
Presiunile externe se intensifică și mai mult. Fostul și actualul președinte american Donald Trump a transmis clar că țările europene trebuie să-și ia în serios propria apărare. La Summitul NATO de la Haga, programat pentru 24-25 iunie, Trump dorește ca membrii Alianței să-și asume un nou prag: 5% din PIB alocat pentru apărare - un salt uriaș față de actualul standard de 2%.
Pentru multe țări, însă, acest obiectiv pare iluzoriu în contextul în care pensiile consumă deja o porțiune considerabilă a bugetelor existente. Belgia, de exemplu, a anunțat că va începe să abordeze problema printr-o măsură controversată: creșterea graduală a vârstei de pensionare a militarilor de la 56 la 67 de ani. Este o mutare îndrăzneață, dar potențial necesară pentru a păstra sustenabilitatea bugetară și a elibera fonduri pentru modernizarea armatei.
Modelul american: pensiile, externalizate din bugetul Pentagonului
În Statele Unite, cheltuielile cu pensiile militare sunt gestionate diferit. Din cele 72 de miliarde de dolari plătite anul trecut pentru pensii și beneficii militare, doar 24 de miliarde au provenit direct din bugetul Departamentului Apărării. Restul au fost acoperite din investiții și subvenții federale. Acest sistem de finanțare separată le oferă americanilor o mai mare claritate asupra banilor alocați direct capabilităților militare active.
Pentru Europa, o astfel de reformă ar presupune o regândire fundamentală a modului în care sunt structurate bugetele de apărare. În absența unor măsuri curajoase, țările UE riscă să rămână blocate într-un cerc vicios: se declară apte pentru apărare colectivă, dar continuă să investească masiv într-un trecut care nu mai contribuie activ la securitatea prezentului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
