După zile de durere și neîncredere, rămășițele neînsuflețite ale celor trei membri ai familiei Bălănuța au pornit pe drumul lung spre Moldova, acolo unde își vor dormi somnul de veci. Sâmbăta trecută, la Casa Funerară Ferrari din Polesella, sute de oameni au venit să aprindă o lumânare și să plângă în tăcere. A fost o ceremonie ortodoxă copleșitoare, oficiată de părintele Nicolae Budui, preotul comunității ortodoxe române din Rovigo.
În fața celor trei sicrie albe, comunitatea locală, moldoveni, români și italieni, a rămas unită într-un singur gând: acela de a duce familia acasă. Repatrierea, estimată la aproximativ 8.000 de euro, a fost posibilă datorită unei mobilizări impresionante. Verișoara victimei, Veronica Moraru, a deschis un cont bancar special și a lansat apelul pe rețelele de socializare. În doar câteva zile, donațiile au început să curgă, gesturi de bunătate care au arătat că, în fața durerii, oamenii pot fi una.
„Un popor întreg i-a îmbrățișat”: lacrimi și solidaritate la Polesella
La slujba de la Polesella, emoția a fost copleșitoare. Primarul din Canaro, Alberto Davì, abia și-a putut stăpâni lacrimile.
„Erau oameni minunați. Ceea ce trăim acum este o durere reală, profundă. Toată comunitatea e tulburată, ne e greu să înțelegem și să acceptăm ce s-a întâmplat. Există un plan mai mare decât noi, pe care nu-l putem pătrunde. Transmit condoleanțele mele, în numele întregii administrații, unei familii care ne-a fost aproape și pe care n-o vom uita”, a spus edilul, vizibil afectat.
Lângă el, viceprimarul Pierangelo Pavani, consilierii locali și colegii lui Nicolae Bălănuța de la Cooperativa Brodolini din Bologna au venit să-i aducă un ultim omagiu celui care, de ani buni, muncea cinstit și se integrase perfect în comunitatea italiană.
Rugăciune pentru sufletele celor plecați
În tăcerea încărcată de lacrimi, părintele Nicolae Budui a vorbit despre sensul vieții și al trecerii:
„Moartea nu e un sfârșit, ci o pregătire pentru viața veșnică. Această credință ne dă puterea să înțelegem și să acceptăm ceea ce depășește rațiunea noastră. Nicolae, Elena și Alina au venit în Italia pentru o viață mai bună, au muncit, s-au integrat, au fost oameni buni. Acum, Dumnezeu i-a chemat la El. Să ne rugăm pentru ei, dar și pentru noi, să învățăm cât de prețioasă este viața”, a spus preotul, în mijlocul cântărilor în limba moldovenească.
Cuvintele sale au răsunat adânc printre cei prezenți, aducând o rază de pace într-o zi în care durerea părea să nu mai aibă margini.
„Facem parte din același dor”
Comunitatea moldovenească, românească și italiană din Polesine a demonstrat, o dată în plus, că suferința nu are granițe. În fața tragediei, toți au devenit o singură familie.
„E un semn de speranță să vedem oameni din atâtea țări uniți în rugăciune. Asta înseamnă că sfârșitul lumii nu a venit încă, că încă putem fi împreună în fața durerii”, a spus părintele Budui la finalul slujbei.
Pe drumul de întoarcere spre Moldova, cortegiul funerar poartă nu doar trupurile celor trei victime, ci și lacrimile și rugăciunile unei comunități întregi. Nicolae, Elena și Alina Bălănuța lasă în urmă o lume îndurerată, dar și o lecție de omenie: că, dincolo de moarte, dragostea și solidaritatea pot uni popoare întregi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
