Limba română este cea mai frecvent vorbită limbă străină în Londra, urmată de spaniolă, poloneză și bengaleză, potrivit datelor oficiale din Recensământul 2021. În capitala britanică, unul din cinci locuitori – mai exact 20,81% – nu folosește limba engleză ca limbă principală de comunicare, scrie publicația SW Londoner.
Motivele pentru care o familie alege să vorbească o limbă străină acasă pot fi multiple și variază nu doar de la o gospodărie la alta, ci și în cadrul aceleiași familii, în funcție de istoria personală a fiecărui membru. Potrivit lui Tony Capstick, conferențiar la Universitatea Reading, specializat în limbi și migrație, alegerile lingvistice au legătură directă cu parcursul migratoriu al familiei.
„Este vorba despre modul în care familiile iau decizii privind limbile pe care le folosesc pentru diverse scopuri”, a explicat Capstick. El a subliniat că un migrant de primă generație va avea, de regulă, o poziție fermă în privința păstrării limbii de origine, sau, dimpotrivă, poate opta pentru o integrare completă, renunțând la limba moștenită cultural în favoarea celei dominante.
Câți români sunt în Marea Britanie
Conform celor mai recente date oficiale disponibile, în Regatul Unit locuiau, la momentul recensământului din 2021, aproximativ 557. 554 de persoane născute în România – reprezentând 0,8 % din populaţia totală a ţării. Din aceste cifre, 530. 320 trăiau în Anglia, 8. 520 în Țara Galilor și 6. 612 în Irlanda de Nord (Wikipedia).
Această comunitate a înregistrat o creștere impresionantă de 576 % față de recensământul din 2011, când numărul românilor născuți în România era de doar circa 83.168 persoane (Office for National Statistics).
Potrivit indicatorilor etnici, în Anglia și Țara Galilor aproximativ 366.300 persoane s-au identificat ca aparținând grupului etnic român, reprezentând circa 0,6 % din populația totală în 2021 .
Pe baza acestor statistici, românii reprezintă a patra comunitate de imigranți ca mărime în Anglia și Țara Galilor, după pakistanezi, polonezi și indieni.
Neoficial însă, se estimează că în Marea Britanie trăiesc aproximativ 1,4 milioane de români. Doar în jurul Londrei se pare că trăiesc între 800.000 si 1.000.000 de români.
Străinii nu renunță la limba maternă
Un exemplu de bilingvism intenționat este cel al lui Jean-Christophe, un londonez de origine franceză, și al soției sale italience. Cei doi au decis, încă de la nașterea fiicelor lor, să le vorbească în limbile natale – franceză și italiană –, cu scopul de a le transmite valorile culturale și de a menține legătura cu originile lor. „Suntem o familie franco-italiană, mergem des în vacanță în ambele țări, acolo ne sunt rădăcinile. Fetele trebuie să știe de unde vin”, a explicat bărbatul, care lucrează în resurse umane.
Cunoașterea limbilor părinților le permite fetelor, în prezent în vârstă de 12 și 10 ani, să comunice ușor cu bunicii din Franța și Italia, care vorbesc puțin sau deloc engleza. În plus, părinții au mizat și pe avantajele pe termen lung ale multilingvismului, considerând că stăpânirea mai multor limbi le va fi utilă în educație și în înțelegerea diferențelor culturale.
„Bilingvismul oferă beneficii cognitive, dar și sociale și culturale”, susține dr. Capstick. Potrivit acestuia, politicile lingvistice de familie sunt influențate de percepția părinților asupra avantajelor oferite de folosirea mai multor limbi. „Nu e vorba întotdeauna de nivelul de educație, dar putem presupune că o familie din clasa de mijloc, cu studii superioare, e mai înclinată să vadă beneficiile bilingvismului”, a adăugat profesorul.
Unele limbi, precum urdu și punjabi, sunt transmise constant din generație în generație, mai spune specialistul. „Tinerii din a treia sau a patra generație de britanici pakistanezi folosesc în continuare urdu și punjabi în familie. Am lucrat cu multe familii din Mirpur, nordul Pakistanului, și este foarte rar ca aceste limbi să nu fie vorbite acasă, alături de engleză.”
În gospodăriile multilingve, limbile nu sunt separate strict. „Într-o singură propoziție, oamenii pot trece de la engleză la urdu, italiană sau franceză”, a explicat dr. Capstick.
Menținerea unei limbi de origine presupune însă eforturi considerabile. Jean-Christophe își amintește că, atunci când fiica cea mare mergea la grădiniță, trebuia să-i repete fiecare propoziție – mai întâi în franceză, apoi în engleză –, pentru a o ajuta să înțeleagă și să învețe cuvintele în limba moștenită. „Nu este un proces foarte spontan. Uneori simți că ar fi mai simplu să treci la engleză, dar merită efortul”, a recunoscut el. Pentru cel de-al doilea copil, părinții au ales o grădiniță bilingvă, cu predare în franceză și engleză.
Multilingvismul în Regatul Unit
Diversitatea lingvistică a Regatului Unit reflectă multiculturalismul actual al populației. Potrivit datelor din 2021, aproximativ 52,6 milioane de persoane din Anglia și Țara Galilor vorbeau engleza (sau galeza, în cazul Țării Galilor) ca limbă principală – echivalentul a 91,1% din populație. Procentul a scăzut față de 2011, când 92,3% dintre cetățeni aveau engleza ca limbă principală.
Cea mai vorbită limbă non-engleză în Anglia și Țara Galilor este poloneza, cu 611.845 de vorbitori, urmată de română – 471.954 de vorbitori – și punjabi, cu 290.745 de vorbitori. Londra este, previzibil, cel mai multicultural oraș din punct de vedere lingvistic, iar cele trei autorități locale cu cea mai mare proporție de vorbitori de limbi străine sunt toate din capitală: Newham, Brent și Ealing.
Limbile native în Marea Britanie
Pe lângă limbile străine, în Regatul Unit sunt vorbite și limbi native non-engleze. În Țara Galilor, aproximativ 900.600 de persoane – adică 29,5% din populație – vorbeau galeza în 2022. Regiunea cu cea mai mare concentrație de vorbitori de galeză a fost Gwynedd, în nord-vestul Țării Galilor, unde aproximativ trei sferturi dintre locuitori declarau că stăpânesc limba. În schimb, în Blaenau Gwent, în sud-est, doar 14,5% dintre locuitori vorbeau galeza.
În Scoția, numărul vorbitorilor de gaelică era semnificativ mai mic decât al celor de galeză – aproximativ 58.003 persoane, reprezentând 1,7% din populație. Cea mai mare proporție s-a înregistrat în Eilean Siar, unde 61,2% dintre locuitori vorbeau gaelică. În Irlanda de Nord, 11% dintre cetățeni aveau un anumit nivel de înțelegere a limbii irlandeze, iar 3,7% puteau vorbi, citi, scrie și înțelege limba. În anul școlar 2022/2023, 7.310 elevi au fost educați în școli cu predare în limba irlandeză, în creștere față de 6.519 în 2018/2019.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
