Referendum în Islanda. Tema: redeschiderea negocierilor de aderare la UE

Islanda votează sâmbătă într-un referendum privind redeschiderea negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană (UE), îngheţate de mai bine de un deceniu, într-un vot pe care cele 27 de state membre îl urmăresc în principal dintr-o perspectivă geopolitică, relatează vineri EFE.

Spre deosebire de prima încercare din 2009, în punctul culminant al crizei financiare, ceea ce este în joc pentru Bruxelles de data aceasta este poziţia strategică a insulei în Arctica şi neîncrederea în creştere faţă de Statele Unite în calitate de garant al securităţii sale.

De ce este poziţia Islandei este strategică?

Insula ocupă un loc central în Atlanticul de Nord, la jumătatea distanţei dintre Canada, Groenlanda, Regatul Unit şi continentul european. Este separată de Groenlanda de strâmtoarea Danemarcei, care are doar 290 de kilometri lăţime în punctul său cel mai îngust.

Islanda se învecinează, de asemenea, cu aşa-numita Strâmtoare GIUK (acronim pentru Groenlanda, Islanda şi Regatul Unit), principalul punct de blocaj pentru navele şi submarinele ruseşti care părăsesc Peninsula Kola din nordul Rusiei pentru a ajunge în apele Atlanticului.

"Dacă vrei să aperi Europa, trebuie să aperi întreaga regiune", a declarat pentru EFE Sven Biscop, director general interimar al Institutului Egmont. El consideră că este logic să "ancorezi Islanda mai strâns" de UE într-un moment în care legăturile Reykjavikului cu Washingtonul "slăbesc".

S-ar schimba ceva în materie de apărare?

Ţara nu are propriile forţe armate şi şi-a delegat în mod tradiţional securitatea către NATO, fiind membru fondator din 1949, şi către acordul bilateral de apărare cu Statele Unite, în vigoare din 1951.

O potenţială aderare la UE nu ar implica o schimbare operaţională reală în apărarea sa, care ar continua să depindă de Alianţa Atlantică, dar ar oferi Bruxelles-ului o voce directă într-o regiune care a devenit critică din punct de vedere strategic şi pentru alţi actori.

De ce acum?

Deşi dezbaterea internă din Islanda s-a concentrat în principal pe pescuit, suveranitate şi economie, experţii consultaţi de EFE sunt de acord că acest referendum este foarte diferit de prima încercare din 2009, când Reykjavik a depus cererea de aderare în plină criză financiară.

Referendumul are loc la un an şi jumătate de la revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, pe fondul creşterii presiunii americane asupra Arcticii, inclusiv a revendicărilor repetate ale preşedintelui american asupra Groenlandei.

"Nici invazia rusă în Ucraina, nici ascensiunea economică a Chinei nu au fost suficiente, până acum, pentru a redeschide dezbaterea în Islanda privind aderarea", a declarat pentru EFE Tinatin Akhvlediani, directorul programului de extindere de la Centrul pentru Studii Politice Europene (CEPS).

"Nu este un vot anti-Trump sau antiamerican. Este mai degrabă o chestiune de diversificare a dependenţelor strategice" într-un context de volatilitate sporită, a clarificat pentru EFE Karen van Loon, cercetătoare la Institutul olandez Clingendael.

O altă schimbare evidentă este rolul Moscovei. "Dacă UE oferă statutul de membru sau chiar asociere unei alte ţări, Rusia poate încerca în mod activ să împiedice acest lucru, însă nu aşa stăteau lucrurile până la extinderea amplă din 2004", a explicat Akhvlediani.

Ce obstacole tehnice rămân?

Capitolul despre pescuit, alături de cel despre agricultură, nu au fost niciodată deschise în timpul rundei anterioare de negocieri şi reprezintă principalul obstacol pentru o ţară care a integrat deja o mare parte din acquis-ul UE în calitatea sa de membră a Spaţiului Economic European (SEE) din 1994.

Spre deosebire de alţi candidaţi actuali, Islanda nu s-ar confrunta cu un veto bilateral din partea unui alt stat membru al UE, potrivit lui Akhvlediani: Singura dispută plauzibilă privind pescuitul ar fi cu Regatul Unit, care a pierdut votul în Consiliu după Brexit. Chiar şi aşa, pescuitul este o temă sensibilă pentru ţări precum Spania şi Franţa.

Comisia nu a făcut nicio declaraţie publică cu privire la referendum, o discreţie pe care Biscop a atribuit-o riscului ca orice gest din partea Bruxelles-ului să fie perceput ca o interferenţă "contraproductivă" în procesul de votare.

Ce efect ar avea asupra restului procesului de extindere?

Rezultatul de sâmbătă vine în contextul discuţiilor în curs de desfăşurare la Bruxelles despre formulele de aderare asociată şi despre vitezele variabile ale actualilor candidaţi la aderare: Ucraina, Republica Moldova şi ţările din Balcanii de Vest.

O ţară bogată, stabilă şi deja integrată în piaţa unică, care aderă din proprie iniţiativă - şi nu dintr-o necesitate imediată - serveşte totodată drept argument convingător pentru UE în rândul alegătorilor din aceste ţări, care sunt în prezent angajaţi într-o dispută la nivel declarativ cu Rusia pentru a stabili care bloc oferă o stabilitate mai mare.

În ciuda acestei dezbateri, toţi experţii consultaţi sunt de acord că progresul rapid al candidaturii Islandei ar consolida atractivitatea proiectului european în rândul altor aspiranţi, mai degrabă decât să creeze fricţiuni cu aceştia.