Prețurile locuințelor din Spania s-au dublat, după 12 ani de creșteri neîntrerupte

Evoluția pieței imobiliare din Spania arată că, în ultimii zece ani, prețurile au avut o tendință ascendentă constantă. Conform Indicelui Prețurilor Locuințelor (IPV) al Institutului Național de Statistică (INE), de la începutul anului 2014 prețurile au crescut fără întrerupere timp de 48 de trimestre, luând ca referință variația interanuală. Indicatorul s-a menținut mereu pe teritoriu pozitiv, trecând prin cicluri economice, modificări ale ratelor dobânzilor și perioade de incertitudine.

Rezultatul este o serie de doisprezece ani de majorări neîntrerupte, care a transformat piața imobiliară rezidențială. În această perioadă, prețurile au crescut atât de mult încât indicele s-a dublat.

Cu alte cuvinte, locuințele valorează acum mai mult decât dublu față de momentul în care au atins minimul din timpul Marii Recesiuni.

Deși recent prețurile au atins maxime istorice în numeroase comunități autonome, evoluția nu a fost uniformă. De la ultima scădere înregistrată în primul trimestru al anului 2014, toate teritoriile, cu excepția Navarrei, și-au recuperat valoarea pierdută între apogeul bulei imobiliare din 2008 și prăbușirea pieței.

Prețuri uriașe în Madrid

În unele regiuni, revenirea a fost deosebit de puternică. Madridul este cazul cel mai extrem dintre marile comunități: indicele prețurilor este deja de 2,3 ori mai mare decât la începutul anului 2014. Urmează Insulele Baleare (de 2,26 ori), Catalonia (de 2,13 ori) și Andaluzia (de 2,03 ori). La polul opus se află Extremadura (de 1,52 ori), Castilia-La Mancha (de 1,57 ori) și Navarra (de 1,73 ori), unde revalorizarea a fost mai moderată.

Chiar și așa, locuințele sunt mai scumpe ca niciodată, conform seriei statistice a INE.

Navarra rămâne însă o excepție: prețurile sunt azi mai mari decât în 2014, dar este singura comunitate care nu și-a recuperat complet pierderile din perioada de după spargerea bulei.

Explicația stă într-un deceniu lung de creșteri aproape neîntrerupte, accelerate în ultimii ani. După un început timid între 2014 și 2016, regiuni precum Madrid, Catalonia sau Insulele Baleare au început să înregistreze majorări anuale susținute, între 6% și 12%, susținute de redresarea economică și de revenirea cererii.

Din 2024, ritmul s-a intensificat. Andaluzia a încheiat acel an cu o creștere interanuală de 13,4%, Madrid cu 10,3%, Comunitatea Valenciană cu 12,2%, iar Murcia cu 11,7%. În 2025 și la începutul lui 2026, multe regiuni au consemnat creșteri de două cifre, peste 10%, consolidând tendința care a dus la dublarea valorii locuințelor față de deceniul trecut.

Accesul la locuințe devine tot mai dificil 

Pentru Ignacio Ezquiaga, economist și expert imobiliar, actuala creștere nu poate fi separată de cea din perioada bulei. „Sunt strâns legate”, subliniază el, potrivit unei analize ElPais. În opinia sa, corecția care a urmat crizei financiare s-a dovedit insuficientă pentru a readuce piața la o evoluție legată de capacitatea economică a gospodăriilor. „A fost o ocazie ratată de a reveni la o traiectorie mai normală a prețurilor locuințelor”, avertizează expertul.

Ezquiaga observă și o decuplare tot mai mare între piața rezidențială și veniturile medii. „Poate că veniturile mari încă mai au potențial pe piața actuală, dar toate celelalte au rămas pe drum”, explică el. Piața s-a orientat din ce în ce mai mult către cumpărătorii cu putere de cumpărare ridicată, în timp ce accesul la locuințe devine tot mai dificil pentru o parte tot mai mare a populației. „Nimeni nu își mai poate permite să cumpere o casă în prezent și aproape că nici să o închirieze”, susține el, considerând că o astfel de dinamică greu poate continua la nesfârșit fără a genera tensiuni economice și sociale.

Óscar Martínez, președintele Asociației Profesionale a Experților Imobiliari (Apei), adaugă că creșterea intensă a prețurilor complică și procesul de evaluare a imobilelor, deoarece proprietarii au așteptări tot mai mari.

„Vin cu anumite prețuri în minte, le propui altul și continuă să ceară mai mult, pentru că consideră că locuințele lor valorează mult mai mult”, explică el. Martínez crede că tendința va rămâne ascendentă atâta timp cât persistă dezechilibrul dintre ofertă și cerere.

El reamintește că se construiesc aproximativ 100.000 de locuințe pe an, în timp ce, potrivit unor estimări, ar fi necesare de două ori mai multe. Această penurie va continua să exercite presiune asupra prețurilor.

După doisprezece ani de creșteri aproape neîntrerupte, piața imobiliară rezidențială spaniolă continuă să avanseze fără rezistență majoră. Având în vedere că oferta rămâne departe de a acoperi cererea, iar prețurile au depășit deja maximele din perioada bulei în mare parte a țării, marea necunoscută nu mai este cât de mult au crescut prețurile, ci cât timp vor mai putea continua să crească.