Christine Jacobs, în vârstă de 66 de ani, se luptă să își mențină traiul cu o pensie minimă, iar recent a început o procedură de reglementare colectivă a datoriilor. În ciuda dificultăților financiare, Christine refuză să se ascundă și să se simtă rușinată. "Rușinea înseamnă tăcere, iar eu vreau să stau în picioare și să fiu văzută de politicieni", afirmă ea hotărât.
Într-un apartament modest din Gent, Christine împarte viața cu pisica ei, Jackie, de patru ani, de când partenerul ei de viață, Jacques, a trecut în neființă. Deși nu a putut locui oficial cu Jacques din cauza unor reguli privind pensia de invaliditate, Christine a fost alături de el până în ultimele clipe, când acesta s-a luptat cu cancerul.
"Este o proprietară bună. Știe că am dificultăți financiare și ține cont de asta. La rândul meu, am grijă de clădire, puțin ca un paznic. Casa mea este ordonată și îmi place să arăt bine. Chiar dacă trăiești în sărăcie, nu trebuie să arăți sărac”, spune bătrâna.
Christine lucrează de la 16 ani
Cu o viață marcată de provocări încă din tinerețe, când a trebuit să înceapă să lucreze la vârsta de 16 ani după moartea tatălui său, Christine a avut de-a lungul timpului diverse slujbe, inclusiv ca îngrijitoare de bătrâni și femeie de serviciu. Acum, trăind dintr-o pensie minimă de 1.500 de euro, Christine se confruntă cu dificultăți în a-și acoperi cheltuielile lunare, care includ chiria, facturile de utilități, costurile medicale și alte necesități de bază.
Recent, creșterea datoriilor sale a dus-o să inițieze o reglementare colectivă a acestora, în ciuda reticenței inițiale legate de pierderea independenței sale financiare. Totuși, văzând această soluție ca pe o modalitate de a-și proteja copiii de creditori după moartea sa, Christine a acceptat să își îndrepte pensia către un avocat al OCMW-ului pentru a elabora un plan de cheltuieli săptămânale.
"Mi-a fost greu, pentru că îmi țin la independența mea. Dar după o discuție la serviciul juridic al OCMW-ului am fost convinsă. Am avut sentimentul că sunt ascultată. Trebuie să direcționez pensia mea către un avocat al OCMW-ului și pierd aproape întreaga mea primă de vacanță, dar stabilim împreună un plan pentru cheltuielile mele săptămânale. Acest lucru este important pentru mine. Mai important este că, prin această reglementare colectivă a datoriilor, creditorii nu mai pot veni la copiii mei după moartea mea.", a explicat pensionara pentru presa belgiană.
Christine a căutat soluții, urmând cursuri de educație financiară și informându-se activ despre drepturile sale. De curând, a descoperit că are dreptul la călătorii gratuite cu autobuzul, un beneficiu pe care îl consideră nedrept că nu este acordat automat celor în nevoie.
În plus, Christine se implică în diferite organizații care militează pentru drepturile persoanelor cu venituri mici și se străduiește să sensibilizeze comunitatea locală cu privire la aceste probleme. Prin aceste acțiuni, ea își exprimă dorința de a face o schimbare și de a lupta pentru o viață mai bună pentru toți cei afectați de sărăcie și dificultăți financiare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
