Deși raportul constată o scădere față de anul anterior, când această proporție era de 26,5%, nivelul rămâne ridicat și reflectă o problemă structurală care nu a fost soluționată prin creșterea economică, conform 20minutos.
Economia crește, sărăcia rămâne
Datele raportului subliniază un paradox dureros: în ultimul deceniu, PIB-ul pe cap de locuitor a crescut cu 40%, iar șomajul a scăzut cu 13%. Cu toate acestea, rata sărăciei a scăzut cu doar 3,43%. EAPN-ES trage un semnal de alarmă: „Simpla creștere economică nu reduce sărăcia. Este nevoie de politici sociale eficiente și orientate spre cei mai vulnerabili.”
Unul dintre cele mai îngrijorătoare fenomene este cel al „sărăciei în muncă”: 32% dintre persoanele active sunt afectate, adică lucrează, dar veniturile lor nu le permit să depășească pragul de sărăcie.
Cei mai afectați: copii, familii monoparentale și migranți
Raportul scoate la lumină inegalități sociale adânci. Copiii sunt printre cei mai afectați: 29,3% dintre ei trăiesc în sărăcie, ceea ce face ca Spania să aibă cea mai mare rată a sărăciei infantile din Uniunea Europeană. Aproximativ 2,3 milioane de copii și adolescenți sunt afectați.
Situația este și mai gravă în rândul familiilor monoparentale: peste jumătate (50,3%) sunt expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială. La fel și familiile numeroase, dintre care 49,1% suferă de privațiuni materiale severe.
Raportul indică și o discriminare sistemică a migranților din afara Uniunii Europene: mai mult de jumătate trăiesc sub amenințarea sărăciei.
Locuințele, un lux pentru cei săraci
Costul locuințelor continuă să agraveze situația celor vulnerabili. Spaniolii care trăiesc în sărăcie cheltuie peste o treime din veniturile lunare pe chirie sau ipotecă. După plata chiriei, le rămân în medie doar 333 de euro, iar după plata ipotecii, 370 de euro – sume insuficiente pentru o viață demnă.
Accesul dificil la locuințe decente este considerat un factor-cheie în perpetuarea sărăciei. În lipsa unei politici de locuințe publice eficiente, problemele legate de chirii și evacuări pun presiune suplimentară pe cei deja vulnerabili.
Persoanele cu dizabilități – dublu vulnerabile
EAPN-ES atrage atenția și asupra legăturii dintre dizabilitate și excluziune socială. Potrivit raportului, 32,9% dintre persoanele cu handicap trăiesc în sărăcie. Situația este și mai gravă în rândul celor apți de muncă (16-64 de ani), unde rata atinge 40,7%.
Rețeaua EAPN-ES solicită cu fermitate partidelor politice din Spania să adopte un Pact de stat împotriva sărăciei, blocat în prezent în Congres. Organizația propune o serie de măsuri urgente și structurale:
- locuri de muncă decente pentru a combate sărăcia în muncă;
- ajutoare universale pentru creșterea copiilor;
- reformarea sistemului fiscal în favoarea populației vulnerabile;
- investiții în locuințe publice și măsuri contra evacuărilor;
- combaterea fenomenului persoanelor fără adăpost;
- întărirea sistemelor publice de educație și sănătate.
„Consolidarea sistemului public este cheia echității sociale”, avertizează autorii raportului.
Obiectivele Agendei 2030, departe de a fi atinse
Datele din 2024 arată că Spania este în întârziere față de angajamentele asumate în cadrul Agendei 2030. Conform țintelor stabilite, cel puțin 2,8 milioane de persoane ar fi trebuit să fi ieșit deja din sărăcie. În schimb, peste 12,5 milioane sunt încă afectate de riscul sărăciei și excluziunii.
Raportul EAPN-ES trage astfel un semnal clar: fără politici publice curajoase, sărăcia în Spania nu va putea fi redusă semnificativ, iar pentru milioane de oameni, viața va continua să însemne lipsuri, insecuritate și lipsă de perspective.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
