Cu toate acestea, atunci când și-a prezentat programul de reforme în 1985, singura sa intenție a fost de a revigora economia stagnantă a țării sale și de a-i revizui procesele politice.
Eforturile sale au devenit catalizatorul unei serii de evenimente care au pus capăt regimului comunist, nu doar în URSS, ci și în fostele sale state satelit.
Mihail Sergheevici Gorbaciov s-a născut la 2 martie 1931 în regiunea Stavropol din sudul Rusiei
Părinții săi lucrau amândoi în ferme colective, iar tânărul Gorbaciov a operat combine de recoltat în adolescență. Când a absolvit Universitatea de Stat din Moscova, în 1955, era deja membru activ al Partidului Comunist.
La întoarcerea sa în Stavropol, împreună cu noua sa soție Raisa, a început o ascensiune rapidă în structura regională de partid.
Gorbaciov făcea parte dintr-o nouă generație de activiști de partid care devenea din ce în ce mai nerăbdătoare cu figurile îmbătrânite de la vârful ierarhiei sovietice.
În 1961, era secretar regional al Ligii Tineretului Comunist și devenise delegat la Congresul partidului.
Rolul său de administrator agricol i-a oferit posibilitatea de a introduce inovații, iar acest lucru, împreună cu statutul său în partid, i-a conferit o influență considerabilă în regiune.
Mihail Gorbaciov: O gură de aer proaspăt
În 1978, a plecat la Moscova ca membru al Secretariatului pentru Agricultură al Comitetului Central și, doar doi ani mai târziu, a fost numit membru cu drepturi depline al Politburo.
În timpul mandatului de secretar general al lui Iuri Andropov, Gorbaciov a făcut o serie de călătorii în străinătate, inclusiv o vizită la Londra în 1984, unde a făcut o impresie bună asupra premierului Margaret Thatcher.
Într-un interviu acordat pentru BBC, aceasta a declarat că este optimistă în ceea ce privește viitoarele relații cu URSS. "Îmi place domnul Gorbaciov", a spus ea. "Putem face afaceri împreună".
Se aștepta ca Gorbaciov să-i succeadă lui Andropov când acesta a murit în 1984, dar în schimb Konstantin Cernenko, bolnav, a devenit secretar general.
În decurs de un an, și el a murit, iar Gorbaciov, cel mai tânăr membru al Politburo, i-a succedat. El a fost primul secretar general născut după revoluția din 1917 și a fost văzut ca o gură de aer proaspăt după stagnarea din anii Leonid Brejnev.
Piața liberă
Prima sa sarcină a fost să revigoreze economia sovietică muribundă, care era aproape în pragul colapsului.
A fost, de asemenea, suficient de isteț pentru a înțelege că, pentru ca reformele sale economice să aibă succes, era nevoie de o reformă profundă a Partidului Comunist însuși.
Soluția lui Gorbaciov a adus două cuvinte rusești în uzul comun. El a spus că țara avea nevoie de "perestroika" sau restructurare, iar instrumentul său pentru a rezolva această problemă a fost "glasnost" - deschidere.
"Sunteți în urmă față de restul economiei", le-a spus el șefilor comuniști din Leningrad, care a fost redenumit Sankt Petersburg în 1991. "Bunurile voastre de proastă calitate sunt o rușine".
Dar nu a avut intenția de a înlocui controlul statului cu o economie de piață liberă - așa cum a precizat într-un discurs adresat delegaților de partid în 1985.
"Unii dintre voi privesc piața ca pe un colac de salvare pentru economiile voastre. Dar, tovarăși, nu ar trebui să vă gândiți la salvamari, ci la corabie, iar corabia este socialismul."
Democrația
Cealaltă armă a sa pentru a face față stagnării sistemului a fost democrația. Pentru prima dată au avut loc alegeri libere pentru Congresul Deputaților Poporului.
Această relaxare a regimului represiv a provocat o agitație în rândul numeroaselor naționalități diverse care compuneau întinderea Uniunii Sovietice. Revoltele din Kazahstan din decembrie 1986 au anunțat o perioadă de neliniște.
Gorbaciov dorea să pună capăt Războiului Rece, negociind cu succes cu președintele american Ronald Reagan pentru eliminarea unei întregi clase de arme prin Tratatul privind Forțele Nucleare Intermediare.
De asemenea, a anunțat reduceri unilaterale ale forțelor convenționale sovietice, punând în sfârșit capăt ocupației umilitoare și sângeroase din Afganistan.
Cea mai grea încercare
Dar cel mai greu test a venit din partea țărilor care fuseseră anexate fără voia lor de către Uniunea Sovietică. Aici, deschiderea și democrația au dus la apeluri la independență, pe care inițial Gorbaciov le-a reprimat prin forță.
Destrămarea URSS a început în republicile baltice din nord. Letonia, Lituania și Estonia s-au desprins de Moscova, dând startul unui rollercoaster care s-a extins la aliații Rusiei din Pactul de la Varșovia.
Totul a culminat la 9 noiembrie 1989, când, în urma unor demonstrații în masă, cetățenilor din Germania de Est, cel mai dur dintre sateliții sovietici, li s-a permis să treacă liber în Berlinul de Vest.
Reacția lui Gorbaciov nu a fost de a trimite tancuri, reacția sovietică tradițională la o astfel de opoziție flagrantă, ci de a anunța că reunificarea Germaniei era o chestiune internă a Germaniei.
Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace
În 1990, Gorbaciov a primit Premiul Nobel pentru Pace "pentru rolul principal pe care l-a jucat în schimbările radicale din relațiile Est-Vest".
Dar, în august 1991, vechea gardă comunistă de la Moscova s-a săturat. Au organizat o lovitură de stat militară, iar Gorbaciov a fost arestat în timp ce se afla în vacanță la Marea Neagră.
Șeful partidului de la Moscova, Boris Elțîn, a profitat de șansa sa, punând capăt loviturii de stat, arestând demonstranții și lipsindu-l pe Gorbaciov de aproape toată puterea sa politică în schimbul libertății sale.
Șase luni mai târziu, Gorbaciov dispăruse; Partidul Comunist însuși era scos în afara legii, iar Rusia pornea spre un nou viitor, incert.
Ce s-a întâmplat în anii următori
Mihail Gorbaciov a continuat să joace un rol vocal atât în chestiunile rusești, cât și în cele internaționale, dar reputația sa în străinătate a fost întotdeauna mai mare decât în țară.
Când a candidat la președinția Rusiei în 1996, a obținut mai puțin de 5% din voturi.
În anii 1990, a luat parte la circuitul internațional de conferințe și a menținut contacte cu liderii mondiali, rămânând o figură eroică pentru mulți non-ruși, câștigând numeroase premii și distincții.
A suferit o lovitură personală în 1999, când Raisa a murit de leucemie. Prezența ei constantă alături de el a conferit o notă umană reformelor sale politice.
Gorbaciov a rămas un critic vehement al președintelui Vladimir Putin, pe care l-a acuzat că conduce un regim din ce în ce mai represiv
"Politica se transformă din ce în ce mai mult într-o imitație de democrație, a spus Gorbaciov, "cu toată puterea în mâinile puterii executive"."
Cu toate acestea, în 2014, Gorbaciov a apărat referendumul care a dus la anexarea Crimeei de către Rusia.
"În timp ce Crimeea fusese anterior alipită la Ucraina pe baza legilor sovietice, adică a legilor de partid, fără a întreba poporul", a declarat Gorbaciov, "acum poporul însuși a decis să corecteze această greșeală".
Cu ocazia împlinirii a 90 de ani de la nașterea lui Gorbaciov, în martie 2021, președintele Putin l-a lăudat ca fiind "unul dintre cei mai remarcabili oameni de stat din epoca modernă, care a avut un impact considerabil asupra istoriei națiunii noastre și a lumii".
Și părerea lui Gorbaciov despre moștenirea sa? A fost corect să se pună capăt sistemului totalitar și Războiului Rece și să se reducă armele nucleare, a spus el.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți StiriDiaspora și pe Google News
