ICCJ, condusă de Lia Savonea, spune că restanțele salariale pentru magistrați și decizia CEDO privesc "două chestiuni diferite"

Reacția vine după ce CEDO a respins, în unanimitate, cererile formulate de cinci judecători și foști judecători români care au reclamat neplata integrală a unor drepturi salariale stabilite prin hotărâri judecătorești definitive.

Într-un comunicat, ÎCCJ afirmă că decizia europeană trebuie analizată în întregime și în contextul concret al cauzei. Instanța supremă subliniază că hotărârile judecătorești definitive trebuie executate, dar admite că statul poate eșalona plata unor obligații financiare în anumite condiții.

ÎCCJ: Litigiul cu Guvernul are un alt obiect

Potrivit instanței supreme, cauza analizată de CEDO a vizat întârzierile în executarea unor hotărâri judecătorești și compatibilitatea mecanismelor de eșalonare cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În schimb, procesul deschis de ÎCCJ împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor nu a contestat, în principiu, posibilitatea eșalonării plăților.

„Problema juridică supusă instanței naționale a vizat respectarea de către autoritățile executive a propriului cadru normativ și îndeplinirea obligațiilor care decurg din acesta”, precizează ÎCCJ.

Instanța susține că autoritățile trebuie să respecte inclusiv calendarul de plată stabilit chiar de Guvern.

„Una este posibilitatea statului de a reglementa modalitatea și calendarul executării unor obligații, iar alta este obligația autorităților statului de a respecta chiar regulile pe care le-au instituit”, arată instituția.

ÎCCJ mai afirmă că decizia CEDO nu soluționează procesul deschis împotriva Guvernului și nu validează și nici nu infirmă automat pretențiile formulate în acel litigiu.

CEDO atrage atenția asupra unui posibil conflict de interese

În cazul analizat de instanța europeană, cinci judecători și foști judecători au reclamat neplata integrală a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, reprezentând diferențe de remunerație considerate discriminatorii față de cele acordate altor categorii de magistrați sau funcționari.

Sumele pe care reclamanții susțin că le mai au de primit sunt de 60.000 de euro, 30.000 de euro, 107.454 de euro, 571.890 de euro și 381.868 de euro.

Din cauza valorii ridicate a acestor obligații, Guvernul a adoptat, începând din 2009, mai multe acte normative pentru eșalonarea plăților.

În motivarea deciziei, CEDO atrage atenția că judecătorii care au admis cererile altor magistrați privind drepturi salariale s-ar fi putut afla în conflict de interese, întrucât aveau și ei un interes patrimonial personal.

Curtea europeană mai consideră că instanțele ar fi putut depăși rolul tradițional de interpretare și aplicare a legii, creând aparența unui conflict de interese între instituții și a unei tensiuni între puterea judecătorească, pe de o parte, și puterile legislativă și executivă, pe de altă parte.

„Judecătorul național nu are sarcina de a se substitui autorităților naționale competente în alegerea politicilor bugetare și economice”, arată CEDO, care mai spune că stabilirea priorităților de cheltuieli și alocarea resurselor publice intră în competența puterilor executive și legislative.

Plăți de sute de milioane de euro pentru drepturi salariale

Datele prezentate în decizia CEDO arată că, în perioada 2006-2022, Ministerul Justiției a plătit aproximativ 604,4 milioane de euro pentru executarea unor hotărâri judecătorești și decizii administrative.

Consiliul Superior al Magistraturii a plătit aproximativ 27,6 milioane de euro în perioada 2006-iunie 2026, în timp ce ÎCCJ a achitat, pentru perioada 2010-2022, aproximativ un miliard de euro.

Pentru anul 2026, ÎCCJ și Parchetul General au solicitat alocarea a aproximativ 1,4 miliarde de euro pentru restanțe rezultate din hotărâri judecătorești și decizii administrative, inclusiv dobânzi, potrivit datelor prezentate de Guvern.